23 septembrie: Ziua de Apreciere a Roșcatelor / Roscaților

 Ziua de Apreciere a Roșcatelor / Roscaților din 23 septembrie ne readuce aminte anual de frumusețea și uncitatea oamenilor cu părul roșu. Ei posedă cea mai rară culoare de păr și sunt adeseori asociați cu un temperament "focos" ori "fierbinte". Dacă acest lucru este adevărat sau nu, nu putem nega că roșcații sunt aidoma păsărilor rare sau ale paradisului, reprezentând doar 4 % din populația pământului. 

Cu toate că părul roșu natural este, de obicei, admirat datorită distinctivității sale, roșcații au avut de a face cu atitudini contrarii lor în decursul istoriei. Ridicați în slăvi ori ridiculizați pentru culoarea șuvițelor capului, părerile despre părul roșcat au fost dintotdeauna polarizate.De-a lungul timpului, roșcații au fost portretizați ca frumoși și buni ori, din contra, ca promiscui, sălbatici, violenți, imorali, cu o natură vulcanică.  

                                            

Probabil că interpretarea asociată cu păcatul roscaților a început în religie. Una din cea mai binecunoscută relatări din această privință este în mitologia ebraică, una care o înfățișează în detaliu pe Lilith, un demon feminin ispititor senzual, care ar fi făcut ravagii în grădina din Eden. El este frecvent descris ca o femeie cu un păr roșu. Similar, Iuda, care l-a trădat cu infamie pe Iisus, este frecvent portretizat în picturile medievale ca având părul de un roșu învăpăiat și o barbă roșcată.

Contrar credinței multor oameni, roșcații nu originează din Scandinavia, Scoția sau Irlanda, ci din Asia Centrală, cu circa 100.000 de ani în urmă. Culoarea părului lor a fost generată de o mutație în gena MCUR, care eșuează să producă melanină protectoare față de soare, bronzantă și determină în loc o piele pală și păr roșu.

Scriitorii antici au încercat să explice părul roșu, descriindu-l adesea ca fiind un semn de războinicie, necivilizație și, totuși, admirabil. Aristotel îi vedea pe roșcați ca viteji dar, în același timp, credea că au caractere rele fiindcă nuanța părului lor aducea cu cea a vulpii. De asemeni, romanii îi considerau pe roșcați ca nedemni de încredere, în ciuda faptului că multe femei romane își imboldeau confecționerii de peruci să importe mari cantități de păr roșu din Europa. 

22 septembrie: Ziua Hobbitului

Suspiciunea asupra roșcaților a continuat și s-a modificat după aceea. Începând cu Evul Mediu, roșcații au acumulat și mai multe conotații negative. Părul roșu a ajuns să fie aproape cel mai demonic însemn corelat cu vrăjitoarele, vampirii și vârcolacii. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, părul roșu a fost frecvent o emblemă a vrăjitoriei și magiei, numeroase femei roșcate devenind ținta vânătorilor de vrăjitoare. 

În prezent, roșcații sunt apreciați ca rari și unici. În Danemarca, de exemplu, a avea un copil cu părul roșu este considerat ca o onoare aproape divină. 

23 septembrie: Ziua Internațională a Limbajelor Semnelor