Anaxagora și filosofia sa | Mintea ca Nous

 În Grecia antică era statornicită ideea că pământul este plat. Puținii oameni care se indoiau de asta se străduiau să susțină ideologic și teoretic un punct de vedere diferit. S-a ajuns astfel la dezvoltarea filosofiei naturale. Această a fost cultura în care s-a format Anaxogara / Anaxagoras din Clazomenae.

Anaxagora s-a născut în Clazomenae (Turcia de astăzi) în preajma anului 510 î.Hr. S-a mutat de acolo la Atena, și apoi la Lampsacus, unde și-a petrecut anii din urmă ai vieții. A murit aproximativ în anul 428 î.Hr. și, în cinstea lui, a fost înălțat un altar al Minții și Adevărului.

Teoria orice este în orice a lui Anaxagora

Una dintre cele mai importante idei filosofice ale sale afirmă că orice este în orice. Prin asta, el dădea de înțeles că există elemente inițiale infinite și componente fundamentale infinite ale materiei. Fiecare lucru constă din mici porțiuni din orice, care nu pot fi separate în bucăți mai mici. 

         

Din această perspectivă, toate lucrurile există laolaltă, ca unul. Toate ingredintele s-au combinat într-un amestec și nimic nu poate fi discernut. O rotație a fost începută de Minte (numită "nous" în textul original) și, pe măsură ce amestecul se rotea, ingredientele au început să se separe unele de celelalte. 

În demersul de a determina cum funcționează spațiul extraterestru, Anaxagora a încercat, de asemeni, să explice natura Căii Lactee. El a pretins că aceasta era compusă din stele distante, ceea ce era cu totul diferit de acredință lui Aristotel, potrivit căruia Calea Lactee era rezultatul "aprinderii de emanații de foc ale unor stele mari adunate împreună". 

Anaxagora: Mintea ca "nous"

Avem rămase numai fragmente din lucrarea sa intitulată "Peri Physeos" ("Despre natură"). În aceasta, Anaxagora afirma despre cosmos că este condus de "nous" și insista că pământul este o piatră, iar soarele o bucată de fier incandescentă. Mai târziu, aceste declarații i-au creat probleme.

Pentru Anaxagora, "nous" este la originea universului și este cauza existenței sale. El a descris "nous" ca un fluid foarte subtil care infiltrează în materie și o animeaza cu mișcarea sa. Acest fluid penetrează unele materiale, și altele nu, explicându-se astfel existența atât a lucrurilor animate, cât și a celor neanimate.

Alte contribuții ale lui Anaxagora

La fel ca alți mari gânditori din epoca să, precum Democrit sau Socrate, Anaxagora credea, totodată, că pământul este plat. Dovada sa în această privință erau răsăritul și apusul soarelui și lunii, care erau traversate la orizont de o linie dreaptă. Anaxagora a argumentat că această linie creată la orizont ar fi fost curbată dacă pământul ar fi fost sferic. Pentru cineva care trăia într-o lume fără fotografii din satelit, aceasta pare să fi fost o concluzie logică.

Epictet: Filosofia ca ghid în viață

O alta dintre contribuțiile sale semnificative la înțelegerea cosmosului a fost încercarea sa de a descrie natura stelelor fără mitologie sau zei. Anaxagora nu s-a limitat numai la spațiul extraterestru, extinzându-și cercetarea și asupra vieții pământești. A atentat să explice variate fenomene ale vremii, cutremurele, de ce marea este sărată și cum respiră peștii, natura plantelor și aspecte din embrionologie. Este creditat și ca primul care a identificat și a descris cauza eclipselor, scriind că eclipsele lunare au loc atunci când pământul sau corpuri cerești de sub luna blochează lumina soarelui. 

Este, totuși, ciudat cum de  nu s-a gândit că forma eclipsei ar fi o indicație că pământul este rotund, și nu plat.

Apusul vieții lui Anaxagora

După 30 de ani de împărtășire de învățături, a trebuit să plece în exil fiindcă afirmase că soarele era o masă de fie roșu, fierbinte, și că luna era o piatră ce reflecta lumina solară. 

În teoria sa, soarele era o piatră mai mare decât Peloponezul. Din cauza unor idei controversate precum aceasta, a fost silit să părăsească Atena și să-și petreacă restul vieții în Lampsacus. 

Retrospectiv, contribuțiile sale nu au fost în van. Un mic crater de la polul nord al lunii a primit numele său, în onoarea încercării sale de o viață de a înțelege cosmosul. 

Filosofia lui Pitagora | Transmigrația sufletelor și supremația numerelor