Biografia lui Sandro Botticelli, pictorul "Nașterii lui Venus"

 Sandro Botticelli (1445-1510) a fost un pictor din Renașterea timpurie, cel mai cunoscut în prezent pentru opera sa extraordinară "Nașterea lui Venus" (1485), dar și pentru "Adoratia magilor" (1476) și "Primavera" (1482).

Numeroase detalii din viața lui Sandro Botticelli nu sunt cunoscute. Se crede că a crescut în Florența, într-o zona relativă săracă a orașului, unde și-a petrecut, de altfel, cea mai mare parte a vieții. Conform unei legende, unul dintre cei patru frați mai mari ai săi l-a poreclit "Botticelli", însemnând în italiană "butoiașul".

A fost ucenic al lui Fra Filippo Lippi în preajma anului 1460, căruia i se încredințau lucrări de către puternica familie Medici. Tânărul Botticelli a primit o educația solidă în stilul florentin de pictură pe pânză, frescă și desen.   

                                     

În 1742, Sandro Botticelli s-a alăturat unui grup de pictori florentini cunoscut ca și "Campagnia di Santa Luca". Multe dintre lucrările sale de început i-au fost comandate de biserică. Una din primele sale capodopere a fost "Adoratia magilor" din 1746, pictată pentru biserica Santa Maria Novella. Printre portretele create de el sunt cele ale membrilor familiei Medici și singurul autoportret cunoscut al său.

Influența familie Vespucci, din care a făcut parte vestitul explorator Amerigo Vespucci, i-a comandat o frescă  a "Sfântului Augustin în biroul său", datând aproximativ din 1480. Este cea dintâi frescă a lui Botticelli din această perioada care a rămas până în prezent, fiind amplasată în biserica Ognissanti din Florența. 

În 1481, datorită popularității sale, Sandro Botticelli a fost unul dintre pictorii florentini și umbrieni invitați de papa Sixtus al IV-lea să creeze fresce de decorare a pereților noii sale Capele Sixtine din Roma. 

Botticelli a contribuit aici cu trei scene din cele 40, care înfățișează evenimente din viața lui Iisus și cea a lui Moise. Ele includ "Ispitele lui Hristos", "Tinerețea lui Moise" și "Pedeapsa fiilor lui Korah". De asemeni, a pictat mai multe portrete ale papilor deasupra scenelor mai mari.

Sandro Botticelli a conceput el însuși picturile capelei Sixtine, dar a adus cu el o echipă de ajutoare pentru a-și finaliza lucrările, întrucât frescele erau constituite din spații ample și i se ceruse să-și termine treaba în numai câteva luni. 

În 1482 s-a întors la Florența unde a rămas pentru tot restul vieții sale. De-a lungul următoarelor perioade din cariera sa, a creat cele două cele mai faimoase picturi ale sale, "Primavera" și "Nașterea lui Venus". Ambele se află la galeria Uffizi din Florența.

Amândouă operele sunt notabile pentru descrierea de scene din mitologia clasică la o scară mare, rezervată de obicei subiectelor religioase. Unii istorici consideră "Primavera" ca una dintre cele mai timpurii lucrări desemnate să facă privirea la o operă de artă un act de plăcere.

Deși Botticelli a ieșit din favorurile criticii de artă după moartea sa, o revitalizare a interesului pentru "Nașterea lui Venus" din secolul al XIX-lea a poziționat pictura ca una dintre cele mai respectate lucrări de artă din toate timpurile. Scena o înfățișează pe Venus, zeița dragostei, navigând către mal pe o gigantică scoică de mare. Zefir, zeul vântului suflă purtând-o către pământ, unde o servitoare o așteaptă pentru a pune o mantie asupra sa. 

Un element unic al "Nașterii lui Venus" a fost prezentarea unui nud feminin apropiat de mărimea naturală. Pentru mulți oameni, pictura reprezintă ideea lor despre arta renascentistă italiană. Oricum, aceasta rămâne aparte față de principalele idei ori orientări ale artei plastice din acea perioadă.

Botticelli a pictat alte opere cu subiecte mitologice, și acestea se remarcă, de asemeni, printre cele mai vestite picturi ale sale. Pânza mai mică, "Marte și Venus" se găsește în Galeria Națională din Londra. O pictură cu o mai mare amploare, "Pallas și Centaurul",  poate fi văzută la Uffizi din Florența. 

Sandro Botticelli s-a focalizat în cea mai mare parte a carierei sale pe un conținut religios și mitologic, dar a creat, totodată, multe portrete, mai ales a celor din familia Medici. Deoarece comenzile veneau frecvent la atelierul lui, este imposibil de știut, cu siguranță, ce artiști au lucrat la un anumit portret. Oricum, identificarea eementelor similare este folosită în încercarea de a atesta o lucrare a lui Botticelli autentică. 

Osho: Ochi de pictor | Povestea lui van Gogh

În decursul anilor 1490, Sandro Botticelli a închiriat o casă mică cu o fermă la țară, în apropierea de Florența. A trăit acolo împreună cu fratele său, Simone. Se cunoaște puțin despre viața lui, dar este sigur că nu a fost căsătorit niciodată. Arhivele florentine includ o acuzație din 1502 că Botticelli ar fi "ținut un băiat", putând fi homose_ual ori bise_ual, dar istoricii nu au ajuns la un acord în această privință. Bârfe similare erau obișnuite în epoca sa. 

Spre finele anilor 1490, familia Medici a pierdut mult din puterea sa în Florența. Orașul a fost cuprins de o fervoare  religioasă ce a atins punctul culminant odată "focurile vanității" din 1497. Numeroși istorici ai artei cred că multe picturi ale lui Botticelli au fost pierdute în aceste incendii iscate de Savonarola. 

După anii 1500, opera lui Botticelli este mai sumbră și cu un conținut specific religios. Picturi precum "Răstignirea mistică" (1501) sunt intens de emoționale. Nimeni nu știe ce s-a petrecut în ultimii ani de viață ai lui Botticelli, care a murit în sărăcie în 1510. Este îngropat în capela familiei Vespucci, în biserca Ognissanti din Florența. 

Reputația lui Botticelli a avut de suferit secole după decesul său, întrucât criticii de artă au prețuit pictori mai târzii, precum Leonardo da Vinci și Michelangelo. Către sfârșitul anilor 1800, Botticelli a crescut în popularitate. În primele două decenii din anii 1900 au fost publicate mai multe cărți despre el decât despre orice alt pictor. În zilele noastre este considerat unul dintre artiștii care au reprezentat cel mai bine eleganța liniară a picturii renascentiste timpurii. 

Pictura Guernica a lui Picasso | Simbol și semnificație