Yoga modernă: Scurtă istorie

 Yoga modernă este un fenomen global. Este o cale de viață, o practică transformatoare care ajută milioane de oameni din întreaga lume să aibă o bunăstare atât trupească, cât și mentală. Istoria disciplinei yoga este, cel puțin, ciudată. Originale sale pot fi trasate în străvechea Indie nordică. Pentru a înțelege așa cum se cuvine istoria yoga, trebuie să luăm în considerare istoriile împletite ale tradiției coloniale, ocultismului occidental și culturii mișcării fizice europene.

Originea indiană a yoga

Într-un sens, rădăcinile yoga sunt în practica precolonială hathayoga din India medievală. Totuși, yoga modernă, așa cum o cunoaștem și o înțelegem astăzi, provine din răstimpul colonialismului britanic din India. 

Povestea sa începe în Bengal. Confruntate cu percepută superioritate culturală a colonialismului britanic, elitele indiene au ajuns să treacă printr-o perioadă de căutare sufletească, spirituală. Au văzut creștinismul ca fiind deschis către toate genurile și clasele sociale, și modul cum misionarii creștini foloseau Noul Testament pentru a-și propaga mesajul. 

Pe de altă parte, aceste elite au conștientizat că sistemul de caste indian permitea numai castei înalte hinduse să participe în religia vedică. Mai mult decât atât, vasta literatură vedică nu putea fi comprimată într-un singur, simplu mesaj. Creștinismul câștiga teren și se părea că umbrea hinduismul. Trebuia să se facă ceva!  

                                       

În 1928, în Calcutta, centrul conducerii britanice, a fost fondată Brahmo Samaj, o mișcare reformistă monoteistă a religiei hinduse. Misiunea sa era să aducă la lumină o viziune universală a lui "Dumnezeu". Bhagavadgita urma să devină cartea sa sfânta, o modalitate de răspândire a învățăturilor sale. 

Decenii mai târziu, poate cel mai vestit membru al Brahmo Samaj, Swami Vivekananda, a mers, în 1893, la Parlamentul Religiilor din Chicago, unde a prezentat lumii viziunea sa despre un hinduism reformat. El a argumentat că prin promovarea spiritualității religioase yoghine putea fi atinsă îmbunătățirea spirituală a întregii omeniri. 

Mai presus de orice, prin promovarea hindismului sub semnul yoga, Vivekananda a fost capabil să prezinte religia hindusă ca o zonă respectabilă de interes personal pentru clasele mijlocii occidentale. Ca o reacție față de experiența umilitoare a guvernării coloniale, Swami Vivekananda a călătorit în America pentru a prezenta yoga maselor și a stabili hinduismul ca religie mondială.

Impactul ocultismului occidental

Cumva straniu, istoria yoga este, de asemeni, corelată cu popularitatea esoterismului și ocultismului occidental în lumea colonială târzie. Cea mai faimoasă societate de ocultism din acea vreme, Societatea Teosofică, a jucat un rol cheie în răspândirea yoga. 

Societea Teosofică a fost creată în 1875 ca o alternativă esoterică populară a creștinismului din Occident. Teosofia, au pretins fondatorii săi, nu era o religie ci, mai curând, un sistem al "adevărului esențial". Contribuția majoră a Societății Teosofice în cultura populară a fost publicarea de numeroase lucrări despre hinduism, buddhism și alte filosofii "orientale". 

Obiectivul principal al Societății Teosofice a fost să elucideze ocultul. Helena Petrovna Blavatsky (confondator al societății), a clamat, de exemplu, că ea era receptaculul unor mesaje astrale de la "maeștri" spirituali, care o instruiau să transmită învățăturile lor lumii. 

Tipic, teosofii proveneau din clase profesionale de mijloc. Erau doctori, avocați, educatori și intelectuali. Activitățile publice ale societății și sponsorizarea de către aceasta a conferințelor despre subiecte oculte (de la fenomenele astrale la religia esoterică) au dus efectiv la acceptarea ocultismului ca o cunoaștere profesionistă. 

Societate teosofică a avut astfel un rol important în stârnirea interesului pentru hinduism și yoga. Blavatsky chiar a afirmat, în 1881, că "nici Europa, nici America modernă nu au auzit atât de multe (despre yoga) până când teosofii au început să vorbească și să scrie". 

Așadar, succesul lui Vivekananda la Chicago nu poate fi văzut ca izolat de voga din Occident pentru ocult și sisteme de cunoaștere spirituale orientale. Ceea ce-i uimitor este că atât teosofii, cât și Vivekananda au declarat deschis că posturile nu au cu nimic de a face cu yoga. Rolul posturilor din istoria yoga provine dintr-o direcție diferită.

Influența culturii fizice europene

Yoga, așa cum o știm în prezent, este strâns interconectată cu cultura mișcării fizice europene din secolul al XIX-lea.

O prejudecată britanică despre bărbații indieni era că aceștia erau efeminați, inferiori și slabi. În India colonială, un aspect crucial al rezistenței față de conducerea britanică a fost cel al  preluării ideilor culturii corpului și gimnasticii europene dintr-o perspectivă specifică, indiană. Drept rezultat, s-a ajuns la sisteme "indigene" de exercițiu fizic și cultură fizică. Cultura fizică naționalistă indiană care a urmat a fost cunoscută multora ca "yoga".

În anii 1890, ideile europene ale "formării bărbatului" au fost popularizate de un șir amețitor de magazine de sănătate și fitness. Aceste magazine ridicau în slăvi beneficiile cultivării corpului prin gimnastică și "bodybuilding".

Magazinul indian de cultură fizică "Vyayanu" a fost incredibil de apreciat. Și, prin organizații sportive indiene (fără a mai menționa și crearea jocurilor olimpice moderne din 1890) s-a născut asocierea sănătății și bunei forme fizice cu o națiune indiană puternică. 

În plus, așa cum arăta pionierul în învățătura yoga, Mark Singleton, sistemul suedez de gimnastică pus la punct de P. H. Ling (1766-1839) a influențat profund dezvoltarea culturii fizice occidentale în general, și posturile moderne yoga în particular. 

Metoda lui Ling era axată pe bunăstarea medicală și tratarea bolilor prin mișcare. Totodată, gimnastica sa era orientată spre o dezvoltare holistică a "întregii persoane", cam în același fel în care yoga modernă se ocupă de trup, minte și spirit. 

De la început, yoga modernă a fost un domeniu de sănătate pentru corp și minte, bazat pe principiile posturilor și mișcării. Pentru pionierii din yoga modernă, precum Shri Yogendra, yoga posturală a fost o formă indigenă de exerciții comparabilă cu gimnastica suedeză, dar mai eficientă și cu mai multe de oferit.

O renaștere a yoga indiene

Renașterea yoga din India s-a născut din experiența colonială. În fața mitului colonial al efeminării, yoga a devenit un instrument important în dezvoltarea culturii fizice naționale. În acord cu aceasta, motivele forței și formei bune fizice indiene au ajuns expresii notabile ale politicii culturale.

În vreme ce idealurile grecești ale puterii și vitalității au ajuns să fie simbolic importante în lupta anticoloniala a indienilor, yoga a început să capete popularitate în elita naționalistă. Una dintre cele mai importante personalități din acest punct de vedere a fost Shri Yogendra, fondatorul Institutului de yoga din Bombay.

Un "bodybuilder" și un luptător sportiv în tinerețea sa, Shri Yogendra (născut Manibhai Desai), a fost educat la colegiul de elită din Bombay, St. Xaviers. Un om al timpurilor sale, ideile științei sănătății și bunei forme fizice ca și chei ale progresului uman, l-au marcat profund. 

Scrierile lui Yogendra arată că a fost puternic influențat de trendurile europene de cultură fizică. Yoga sa a fost definită în relație cu terapia curativă, medicina, forma fizică și psihologia modernă. 

Yogendra nu a putut să nu pretindă că practică sa era bazată pe prezervarea tradițiilor yogine străvechi. Oricum, a făcut clar că obiectivul său era de dezvoltare a yoga într-o terapie curativă având la bază exercițiul ritmic. În 1919, Yogendra a înființat Institutul Yoga al Americii în New York. 

Ce este Tai Chi?

Istoria yoga este astfel una de experimentare radicalăși fertilizare încrucișată, care izvorăște din întâlnirea Indiei cu modernitatea colonială. Renașterea yoga a fost impulsionată de puncte de vedere coloniale despre puterea mentală și morală, sănătate și cultivare a trupului. 

Cel mai important, povestea acestei renașteri demonstrează că gimnastica spirituală pe care o numi yoga modernă este, radical, o nouă tradiție. 

Secretul istoriei yoga

Cum spuneam, yoga modernă a fost reinventată în contextul experienței coloniale a Indiei și în asociere cu mișcarea culturală fizică ivită în Europa. 

Gimnastică suedeză, în particular, a avut un impact substanțial asupra dezvoltării yoga posturale moderne. Suplețea, vigoarea și agilitatea sunt, de aceea, la fel de esențiale pentru yoga ca și controlul respirației, meditația și spiritualitatea. 

Ideile de cultură fizică, sănătate și formă fizică sunt, din acest motiv, centrale în istoria yoga. Deși Swami Vivekandana este adeseori numit părintele yoga moderne, el nu a fost, de fapt, interesat de posturile yoga. În loc de asta, s-a focalizat pe respirație și practica meditației. A fost preocupat numai de pozițiile de stat corecte pentru respirație și meditație. 

Mai mult decât atât, în opera sa, "Raja-yoga", el a scris că "de când a fost descoperită, cu mai mult de patru mii de ani în urmă, yoga a fost perfect delimitată, formulată și practicată în India". 

Așa cum am văzut, istoria yoga ca o practică posturală dinamică s-a născut printr-o fuziune complexă a naționalismului indian, ocultismului și culturii fizice europene. În acest context, ideea de yoga ca o tradiție atemporală, antică, este greu de susținut. 

Ce este Yoga? | Principiile fundamentale Yoga