Cele mai înspăimântătoare basme din lume

 În zilele noastre, când oamenii aud cuvântul "basm", le vin în minte imaginile unor ființe magice și blânde din păduri, fecioare virtuoase și, mai ales, finaluri fericite. Dar, până în epoca victoriană, cu peste 150 de ani în urmă, cele mai multe basme erau întunecate, violente și, adeseori pline de aluzii s_xuale care treceau pe lângă urechile unui copil de 5-6 ani. Iată șase astfel de basme clasice (răscolitor de clasice), care, cu siguranță, nu vor fi adoptate de creatorii Disney...    

                 

Soare, Luna și Talia

Versiunea timpurie a "Frumoasei din pădurea adormită", publicată în 1634, aduce cu un jurnal TV medieval plin relatări senzaționale! Talia, fiica unui nobil, se înțeapă într-o așchie în vreme ce țese inul, și devine inconștientă. Un rege se întâmplă să treacă prin zonă și o violează pe Talia în somn (cuvintele din italiană sunt mult mai eufesmistice: "a ridicat-o în brațele lui și a dus-o pe un pat, unde a cules primele fructe ale dragostei"). Încă în comă, Talia dă naștere unor gemeni, apoi devine dintr-o dată conștientă, și îi numește pe copii Soare și Luna. Soția regelui îi răpește pe gemeni și-i poruncește bucătarului său să-i frigă de vii și să-i servească la masă soțului ei. Bucătarul refuză, iar regina se decide, în loc de asta, să o ardă pe un rug pe Talia. Intervine regele, care-și aruncă nevasta în flăcările rugului și, apoi, împreună cu Talia și gemenii, trăiesc cu toții fericiți până la adânci bătrâneți.

Ospățul ciudat

Un sângerete (cârnat în sânge) cheamă acasă la el, la cină, un cârnat de ficat, care acceptă bucuros invitația. Dar, când cel de-al doilea trece pragul sângeretului, zărește o mulțime de lucruri ciudate: o mătură și o lopată luptându-se pe scări, o maimuță cu o rană adâncă în cap, și multe altele... Cum au putut cei de la Disney să treacă cu vederea acest basm german obscur? Pentru a scurta poveste (deja scurtă), cârnatul de ficat abia reușește să scape cu viață, cu mațul său exterior intact pe când sangeretele îl fugărește înarmat cu un cuțit. Ce drăguț!

Penta mâinilor retezate

Nimic nu se compară cu un incest și nițică bestialitate pentru a condimenta un basm anost. Eroina din poveste, pe nume Penta, este sora unui rege rămas văduv recent, care-și taie mâinile mai curând decât să cedeze avansurilor lui amoroase. Regele o închide într-un cufăr pe care-l aruncă în ocean, dar ea este salvată de un alt rege, care o ia de soție, făcând-o regina sa. În vreme ce soțul său este departe, pe mare, Penta naște un copil, însă o geloasă soție-pește a regelui îl alertează pe acesta că Penta ar fi dat naștere, de fapt, unui cățel. În cele din urmă, regele ajunge acasă, descoperă că are un fiu, și nu un cățel, și poruncește ca soția-pește să fie arsă pe rug. Din păcate, la finele basmului nu apare nici o zână care să-i înapoieze mâinile lui Penta, așa că expresia "și au trăit fericiți..." nu se aplică în acest caz.

Puricele

În acest basm, un rege hrănește un purice până acesta ajunge de mărimea unei oi. După ce-și duce la bun sfârșit interesantul proiect de știință, își jupoaie insecta și promite să ofere mâna fiicei sale oricui poate ghici de unde provine pielea. Prințesa fuge din palat și ajunge în casa unui căpcăun ce obișnuia să se delecte cu fripturi din corpuri omenești, de unde este salvată de șapte uriași pe jumătate, cu abilități diverse precum crearea de mări pline de clăbuci de săpun și câmpuri ințesate cu briciuri. După acest basm, abia în "Metamorfoza" lui Franz Kafka (" Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare") o insectă gigantică va ajunge să aibă un rol central, într-o poveste la fel de stranie.

5 povești de groază foarte scurte | Povești înfricoșătoare de Halloween

Aschenputtel

Basmul "Cenusarea" a trecut prin numeroase schimbări în ultimii 500 de ani, nici o versiune nefiind mai tulburătoare decât cea publicată de Frații Grimm. Cele mai mule variațîi din "Aschenputtel" sunt minore (un copac fermecat în loc de zână nașă, un festival în loc de un bal pretențios), însă lucrurile ajung să fie cu adevărat ciudate către final: una dintre surorile vitrege își taie în mod deliberat degetele de la picior pentru ca acesta să-i încapă în pantoful fermecat, iar cealaltă își taie, în același scop, călcâiul. Oricum prințul observă sângele, apoi pune cu ușurință pantoful pe piciorul lui Aschenputtel și o ia de soție. La sfârșitul ceremoniei de căsătorie, o pereche de porumbei coboară din cer și le scot cu ciocurile lor ochii surorilor vitrege, acestea rămânând oarbe, șchioape și, probabil, adânc rușinate de ele însele. 

Arborele de ienupăr 

Ce titlu frumos pentru un basm! Evocă elfi drăguți, pisicuțe nostime și, desigur, o morală instructivă la sfârșit! Ei bine, nu este deloc așa. Este o poveste atât de violentă și perversă încât chiar și citirea numai a rezumatului său ne poate scoate peri albi! O mamă vitregă își urăște fiul vitreg, îl atrage într-o cameră goală cu ajutorul unui măr și, acolo, îi retează capul. Îl așează, apoi, înapoi pe umerii băiatului, își cheamă fiica (biologică) și îi sugerează să-i ceară fratelui ei mărul pe care acesta îl ține în mâna. Fratele nu-i răspunde, așa că mama îi spune-i fetei să-l plesnească peste urechi, ceea ce face capul să cadă pe dușumea. Fiica este cuprinsă de isterie, în vreme ce mama bucățește trupul fiul vitreg, îl gătește într-o tocană, pe care o servește, la cină, tatălui său. Arborele de ienupăr din curtea din spate (sub care este îngropată mama biologică a băiatului) slobozește o pasăre neagră care aruncă degrabă o piatră mare în capul mamei vitrege, omorând-o. Pasărea se preschimbă apoi în fiul vitreg și toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți. Vise plăcute și să vedem cum ne trezim mâine dimineață!

Albă ca Zăpadă și cei 7 pitici - Adevărata origine a basmului