De ce a fost Socrate un soț groaznic?

 Lui Socrate i se atribuie frecvent cuvintele: "Orice ar fi, căsătorește-te. Dacă dai peste o bună nevastă, vei fi fericit. Dacă dai peste una rea, vei fi filosof". Mulți bărbați ajung, probabil, să chicotească când aud asta. Ca o consecință a atitudinii lui Socrate față de Xantipa, soția sa, aceasta este adeseori amintită ca o scorpie, o nevastă certăreață, un ghimpe în sufletul celui mai prestigios personaj din filosofie. S-a zis că Xantipa era atât de dezagreabilă încât, odată, i-a turnat în cap lui Socrate conținutul oliței de noapte! 

Asta nu înseamnă că toți scriitorii au pomenit-o de rău pe Xantipa. Platon o caracterizează ca o soție și o mamă devotată în primele pagini din Phaedo. Totuși, există un consens că era guralivă, mereu pusă pe harță, fiind o sursă de numeroase bătăi de cap pentru filosof. Pe de altă parte, ca să fim drepți, Socrate a fost pare-se o persoană cu care era foarte greu să trăiești. Cu siguranță, era dificil să se poarte o conversație normală cu el. O astfel de convorbire s-ar fi desfășurat astfel:

Xantipa - Vai, Socrate, ce zi frumoasă avem!

Socrate - Așa să fie? Poate, de vreme ce ești atât de știutoare și înțeleaptă despre toate lucrurile care sunt bune, ai putea fi capabilă să-mi spui, în termeni satisfăcători, ce înseamnă a fi "frumoasă"?

Xantipa - Ah, Zeus, ajută-mă. Ține-o tot și îți voi da cu ceva în cap într-o zi!        

              

Pe lângă predispoziția sa de a preschimba orice discuție măruntă, trivială, într-un lung discurs filosofic, au fost și alte motive pentru care Socrate putea fi mai degrabă un soț groaznic, execrabil...

Lui Socrate îi plăcea să se contrazică cu alții

În Simpozionul lui Xenofon, Socrate este întrebat de ce mai stă cu nevasta lui, o femeie care este "cea mai mare scorpie". Socrate răspunde clar, spunând că s-a căsătorit cu Xantipa chiar pentru natura sa certăreață. A gândit că dacă ar putea să locuiască cu ea, să-i stăpânească temperamentul înfierbântat, atunci ar putea cu ușurință să converseze cu orice persoană din Atena.

Socrate dă exemplul unui om care vrea să devină expert în călărie. Decât să călărească catâri blanzi, el alege să încalece pe un cal sălbatic, astfel încât să-și poată perfecționa indemnarea, abilitățile, și să-i fie ușor să se descurce cu orice alt cal. El spune:

"Chiar la fel este cazul meu. Vreau să am de a face cu ființe umane, să mă asociez cu omul în general; de aici alegerea mea a nevestei. Știu foarte bine că dacă pot tolera spiritul ei, pot să mă atașez cu ușurință de orice altă ființă umană."

Așadar, Socrate nu s-a însurat cu femeia sa pentru că o iubea sau pentru că credea că va fi o mamă devotată, ori chiar pentru că era frumoasă. S-a căsătorit cu aceasta astfel încât să-i poată deveni partener de antrenament pentru incursiunile sale filosofice, chiar dacă ea era, probabil, unul nedornic de așa ceva. Atunci când se luau la ceartă, probabil că Socrate o ațâța. Ea îi reproșa, probabil, despre cum își petrecea mult timp îmbătându-se la simpozioane. Dacă și-o luase de soție numai pentru a se ciondăni cu ea, nu ar trebui să ne surprindă că aceasta i-ar fi vărsat oala de noapte în cap!

Socrate nu avea nici o slujbă

Deși se angaja regulat în discuții filosofice, Socrate refuză să accepte vreun ban pentru serviciile sale. Făcea asta din principiu, pentru că atingerea înțelepciunii și adevărului erau pentru el singura răsplată de care avea nevoie un filosof. Socrate menționează o dată și încă o dată, în Apologia lui Platon, că are foarte puțini bani.

"Și nu am câștigat nimic sau dacă exortațiile mele ar fi fost plătite, ar fi existat o justificare pentru asta; dar, acum, așa cum vei vedea, nici măcar acuzatorii mei nerușinați nu îndrăznesc să spună că am primit ori am cerut plată vreo cuiva; ei nu au vreun martor pentru asta. Și am un martor al adevărului a ceea ce spun; sărăcia mea este un martor suficient."

Acesta este un simțământ mai degrabă nobil. Socrate este un filosof care este dedicat sarcinii sale și nu caută beneficii financiare pentru ceea ce face. 

Totuși, au existat oameni care nu credeau că acest lucru este minunat, adică, probabil, soția și copiii lui. Ei erau cei care depindeau de Socrate și se așteptau că acesta să le aducă hrană pe masă. Poate că Socrate uitase de ei. Primirea de bani i-ar fi distrus cu adevărat virtutea filosofică? Au existat mari filosofi care nu ar fi fost de acord cu acest lucru.

Unul dintre ei a fost Aristotel. În Etica Nicomahică, el ne spune că trebuie să căutăm înțelepciunea și înțelegerea pentru ele însele. Căutarea înțelegerii ne conduce către o viață fericită. Pe de altă parte, Aristotel ne spune că a avea un acoperiș deasupra capului și mâncare pe masă nu sunt lucruri pe care le putem ignora. Orice om, filosof sau nu, are nevoie de niște bani. Asta nu înseamnă că Socrate trebuia să-și vândă întru totul învățăturile și să încerce să ajungă bogat. Dar nițel venit i-ar fi prins bine. 

Cu toate astea, este posibil că Xantipa, și nu Socrate, să fi adus acasă cele necesare traiului. Se credea că Xantipa provenea dintr-o familie relativ bogată. Se poate face această presupunere întrucât fiul ei mai vârstnic, Lamprocles, a fost numit după bunicul său matern.

Acest lucru era cumva ciudat. Tradiția antică dicta ca primul născut să-și primească numele de la bunicul său patern. Singură excepție era atunci când bunicul matern era înstărit sau avea un statut înalt în societate. Această ar fi putut fi cazul tatălui Xantipei. 

Așadar, este posibil că Socrate să fi depins de banii familiei soției sale, ceea ce l-ar fi făcut să arate ca un soț execrabil indiferent cât de strălucit era ca filosof.

Socrate se îmbăta cu amicii săi

Deci, Socrate avea o nevasta cicălitoare și nu avea vreo slujbă. Care era următorul pas în acest clișeu consacrat? Mergea să se îmbete cu prietenii lui, desigur!

Grecii antici se rasfățau în așa-zise simpozioane, întâlniri culturale atât pentru filosofi, cât și pentru cetățenii obișnuiți. La un simpozion luau parte numai bărbați, care beau dintr-un bol comun cu vin și, de îndată ce toată lumea o lua pe ulei, putea începe discuția filosofică! 

Ce scuză nemaipomenită pentru o chindie! În zilele noastre, filosofia se studiază ziua și se bea noaptea. Anticii le făceau pe amândouă deodată!

Oricum, pe când Socrate participa la simpozioane, Xantipa se întreba, probabil, în singurătate, pe unde rătăcea bărbatul ei bețivan...

Socrate iubea pe altcineva

Se știe că Socrate a recunoscut că iubea o altă persoană decât soția lui, un bărbat!

Alcibiade, tânărul și arătosul comandant militar era ținta dragostei lui Socrate, o alta, firește, decât filosofia. În Grecia antică nu era neobișnuit ca doi bărbați să aibă o relație romantică, erotică, liber consimțită.

În paginile lucrării Gorgia a lui Platon, Socrate ne spune în ce fel el este iubitul lui Alcibiade...

"Percep că tu și cu mine avem un simțământ comun. Căci amândoi suntem iubiți, și avem două iubiri aparte. Eu îl iubesc pe Alcibiade, fiul lui Cleinas, și iubesc și filosofia."

Alcibiade își face o intrare surprinzătoare în decursul evenimentelor din Simpozionul lui Platon. Tânărul dă buzna în locul petrecrii și povestește cum îl admiră pe Socrate și cum el a încercat să-l seducă cu multe ocazii.

Este important, totuși, să precizăm că nu există nici o mărturie din acest dialog care să sugereze că Socrate s-ar fi culcat vreodată cu Alcibiade. Tânărul a sperat să se întâmple asta astfel încât filosoful să-i poată împărtăși din înțelepciunea sa. 

Testul celor trei site ale lui Socrate

Așadar, dacă Socrate nu a avut relații s_xuale cu Alcibiade, poate că nu a înfăptuit un adulter. Cu toate astea, nu ne putem imagina că Xantipa ar fi fost fericită că bărbatul ei se plimba de colo-colo spunându-le tuturor că iubește pe altcineva!

Socrate a izgonit-o pe Xantipa de la execuția sa

Știți, bănuiesc, cum se sfârșește povestea. Socrate îi supără pe mai marii din Atena, fiind, în cele din urmă, condamnat la moarte pentru fărădelegile sale de corupere a tineretului. 

La debutul operei Phaedo a lui Platon, Socrate se află în închisoare, așteptându-și execuția. După ce i s-au scos cătușele, gărzile încep să-i pregătească otrava de cucuta. Pe când prietenii lui Socrate intră în celula sa, Xantipa îi spune bărbatului său:

"Oh, Socrate, asta este ultima oară când vei vorbi prietenilor tăi, și ei îți vor vorbi ție."

În acest moment, Xantipa este nițel de admirat. După toate necazurile pe care i le-a pricinuit Socrate, el este încă soțul ei și ea este încă soția sa. Și, este frumos să vedem că chiar dacă lui Socrate nu-i pasă de viața să, nevestei sale îi pasă. 

Dar cum îi răsplătește Socrate loialitatea sa? El o consolează și îi mărturisește că o iubește? Își sărută copiii și le spune că totul va fi bine? 

Nu, deloc. El își trimite acasă soția fără a-i zice ceva. Socrate își instruiește unul dintre amici să o ducă la locuința sa, cumva manierat. Ea este însoțită afară, suspinând tot timpul. 

Poate că Socrate a îndepărtat-o din închisoare astfel încât să nu fie martoră la execuția preaiubitului său soț. Poate că Socrate a încercat să o scutească de o durere prea mare. Ar fi fost frumos, nu-i așa?

Ar fi fost în acest fel dacă acestea ar fi fost motivele sale de a o trimite acasă. Adevăratul motiv a fost că, după sosirea amicilor săi, își dorea să aibă încă o discuție filosofică cu ei înainte de a-și da ultima suflare. Emoțiile femeiești stau în calea filosofiei, nu-i așa?

Biata Xantipa a fost, poate, una dintre cele mai agreabile persoane din lume. Dar, încă o dată, avut un soț mai mult decât dificil. Dacă Socrate ar fi fost o persoană reală din prezent, Xantipa ar fi divorțat de mult timp de el,  ar fi preluat custodia copiilor lor. Dar asta este o altfel de filosofie!

Două povești despre Socrate și moarte