14 decembrie: Debutul Zilelor Halcionului

 Zilele Halcionului pică anual în preajma solstițiului de iarnă. Povestea acestora a început în Grecia antică, o poveste despre dragoste, zei, zeițe, tragedii pe mare și păsări cu puteri magice. Zilele Halcionului se referă la o perioadă de seninătate și fericire din trecut. Din punct de vedere al vremii, cuprind un răstimp de liniște în decursul iernii, când nu au loc furtuni.

O legendă grecească povestește despre niște păsări numite halcioni. Aceste creaturi înaripate erau cunoscute ca încropindu-și cuiburi plutitoare în mijlocul mării Egee. Totodată, grecii antici credeau că halcionul putea calma valurile marii atunci când își făcea cuib, un lucru ce se petrecea, de obicei, începând cu 21 ori 22 decembrie.  

                                         

Potrivit poetului roman Ovidiu, alcionul era, de fapt, zeița Alcione (ori Halcyone) care se aruncase în mare după ce soțul ei muritor (regele Ceyx) se înecase. Fiind martori ai acestui fapt, se zice că zeii au transformat-o într-o pasăre. În fiecare an, tatăl lui Alcyone (Aedus / Eol) zeul vanturilor, le menținea pe acestea slabe, o săptămână înainte și una după solstițiu, astfel încât păsările halcione să-și depună ouăle netulburate. 

13 decembrie: Ziua Cacao

Pe când s-a perpetuat de-a lungul secolelor și s-a răspândit, mitul acesta a primit diverse interpretări. În lumea vorbitoare de limba engleză, a ajuns să fie cunoscut în secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea, cuvântul "halcion" a început să se refere la perioadă de cuibărit a acestei păsări și a devenit o expresie consacrată. În piesa "Henry al VI-lea", Shakespeare a folosit zilele halcionului că fiind unele de calm, liniște, în general. În prezent, zilele halcionului semnifică un interval de timp din trecut caracterizat de o mare bucurie, fericire. 

14 decembrie: Ziua Castanelor Coapte