Viața Sfântului Ștefan, arhidiacon și primul mucenic

 Sfântul Ștefan, rudă a Sfântului Pavel, a fost cel dintâi dintre cei șapte diaconi pe care Sfinții Apostoli i-au hirotonisit pentru a fi în slujba sărmanilor din Ierusalim. De aceea a fost numit arhidiacon, adică primul sau cel mai înalt dintre diaconi.  Sfântul Ștefan s-a remarcat prin multe fapte bune pentru săracii și văduvele din Ierusalim și, prin puterea credinței sale, a înfăptuit numeroase minuni. Și-a dus traiul ca un exemplu pentru comunitatea sa, care-l vedea asemeni lui Iisus venit pe lume pentru a sluji și nu a fi slujit.

Autoritățile poporului evreu au avut dispute cu el, dar acestea au fost mereu înfrânte de forța spiritului sfânt care acționa prin dânsul. În cele din urmă, autoritățile și fariseii, care se pricepeau cum să răspândească zvonuri și bârfe, au ațâțat oamenii împotriva acestui inocent. Au spus despre el multe lucruri care nu erau adevărate, precum că ar fi dat glas de blasfemii contra lui Dumnezeu și a lui Moise, găsind degrabă persoane dispuse să mintă și să fie citate în sprijinul susținerii unor astfel de calomnii. 

Adus înaintea Sinedriului, Înaltul tribunal evreu, și întrebat de membrii acestuia dacă cele spuse despre el sunt adevărate, au văzut cu toții fața sa "asemeni feței unui înger", pe fața lui pogorându-se lumina harului la fel ca pe cea a lui Moise atunci când a vorbit cu Dumnezeu.

Sfântul Ștefan și-a deschis gura și a spus despre toate lucrările minunate și minunile pe Dumnezeu le făcuse pentru oamenii Israelului, și le-a pomenit despre continua nesupunere și ingratitudine ale evreilor față de ceea ce El înfăptuise pentru ei. I-a condamnat îndeoseobi pe oameni pentru omorârea lui Iisus Hristos, numindu-i trădători și ucigași. 

Sfințenia în citate, aforisme, maxime

În vreme ce aceștia scrâșneau din dinți, Sfântul Ștefan și-a îndreptat ochii în sus și a văzut cerurile deschise și slava lui Dumnezeu. El a descris ceea ce zărea: "Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 7:56). Apoi, oamenii, cu inima împietrită, l-au înșfăcat și l-au dus în afara cetății și l-au omorât aruncând în el cu pietre. Printre ucigașii săi a fost ruda sa, Saul sau Pavel, care a devenit apoi apostol. În acel timp, cea mai sfântă Maică a Domnului stătea pe o stâncă, la o anumită distanță, împreună cu Sfântul Ioan, fiind martoră a  martiriului primului mucenic pentru adevărul Fiului său și al lui Dumnezeu, și s-a rugat pentru Sfântul Ștefan. 

Toate acestea s-au petrecut la exact un an după pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor, care este celebrată de Rusalii. Trupul Sfântului Ștefan a fost luat în taină și îngropat de Gamaliel, prinț evreu și adept secret al creștinismului, pe propriul său pământ. 

400 de ani mai târziu, într-o viziune a preotului Lucius, Gamaliel i-a dezvăluit cu precizie acestuia locul unde se găseau moaștele Sfântului Ștefan. 

Viața și minunile Sfântului Andrei