Barba și mustața: Simbol și semnificație

 Barba și mustața au fost vreme de secole simboluri ale masculinității și puterii. Eroi, regi și zei au fost dintotdeauna portretizați cu bărbi, cu excepția cazurilor când le era exprimată tinerețea.

Cea mai timpurie mărturie despre mustață datează din anii 300 î.Hr. Această constă din portretul unui bărbat scit purtând mustață în timp ce călărește. Un alt artefact de același tip este casca de înmormântare Sutton Hoo Ship. Casca este o mască decorativă, având sub nas o inconfundabilă mustață gen Charlie Chaplin. Aceasta a arătat că mustața era o reprezentare a puterii și curajului, sau un simbol al unui mare războinic.

În cultura egipteană, faraonii erau adeseori înfățișați cu bărbi lungi și îngrijite, ca simbol al puterii și statului lor. Regina egipteană Hatshepsut era frecvent reprezentată cu o barbă artificială pe bărbia sa, ca un semn al funcției sale regale. În Mesopotamia, bărbile erau, de asemeni, văzute ca un indicativ al puterii, dar erau tunse mai scurt pentru a nu fi un impediment în lupte.                 

În Creta minoică, bărbatul era portretizat fără barbă însă, în vremurile homerice, numai partea de deasupra buzei superioare era rasă. La grecii antici, barba era considerată un semn al înțelepciunii și intelectualismului într-atât de mult încât filosofi ca Socrate și Aristotel erau adeseori descriși ca având o barbă lungă.

În Imperiul Roman, bărbieritul a fost ceva obișnuit până în timpul împăratului Adrian, și a revenit, apoi, odată cu Constantin cel Mare. 

În arta stravechii Europe, celții ostili era descriși ca având mustăți. 

Ocazional, femeile au purtat tatuaje desemnând barbi, de exemplu, printre Ainus, locuitori aborigeni ai Japoniei de nord. În nordul Chinei, o barbă roșie era un însemn de putere și valoare. Deși chinezii nu sunt în mod natural dispuși să aibă barbi mari, numeroși bărbați au fost întotdeauna portretizați ca bărboși pe scenele teatrelor și în picturi din China. 

În America Centrală precolumbiană, bărbile erau rare, însă anumiți zei, precum Quetzalcoatl (Kukulcam pentru mayași, însemnând literal "șarpele cu pene"), erau caracterizați de barbi.

Pe tărâmul bizantin, împărații își rădeau cu totul barba, în vreme ce preoții ortodocși orientali purtau bărbi. Preoții romano-catolici, în schimb, nedorind să arate atribute distinct masculine, se bărbiereau complet pe față, spre deosebire de călugării cenobiti și eremiții,care vedeau bărbieritul ca un semn de vanitate. 

În arta creștină timpurie, Hristos era portretizat, aidoma unui înger, ca un tânăr fără barbă. Tipul de portretizare obișnuit în prezent, cu păr lung și barbă, a predominat ceva mai târziu.

O fecioară cu barbă dintr-o legendă creștină este sfânta Cummernus, cunoscută și ca Wilgefortis sau Liborada. Aceasta a fost o fată care a refuzat să se supună poruncii tatălui sau de a se mărita cu un păgân și, conform legendei, ca răspuns la rugăciunile sale, Dumnezeu a desfigurat-o cu o barbă, iar tatăl său, mânios, a răstignit-o. 

Un fir din mustața tigrului: Poveste cu tâlc

În Islam, jurământul "pe barba Profetului" este unul proverbial. Un fir de păr din barba lui Mohamed este o relicvă prețuită în orașul Srinagar. 

În decursul Evului Mediu european, pe lângă un însemn al masculinității, barba era considerată și unul al pietății religioase. În timpul Renașterii, în Europa, barba nu a mai fost la modă în clasele înalte, fiind văzută ca prea "comună" ori "nerafinată". Oricum, a rămas populară printre țărani și muncitori. Abia spre finele anilor 1500 a revenit la modă printre nobili și bogătași.

În Epoca Victoriană, bărbile au picat iarăși în dizgrație, fiind estimate a fi prea sălbatice sau neîmblânzite.

În zilele noastre, în culturi precum unele din Africa și Asia, bărbile sunt încă prețuite ca însemne de înțelepciune și respect. În altele, din Europa și America de Nord, sunt apreciate ca o alegere individuală, o cale pentru bărbați de a-și expune stilul ori credințele. La fel, din secolul al XX-lea, mustățile nu sunt doar o expresie a masculinității, ci și un simbol al stilului și sofisticării. 

Barba în superstiții, tradiții și prejudecăți