Semnificația celor 7 daruri ale Sfântului Duh

 Biserica catolică recunoaște cele 7 daruri ale Sfântului Duh menționate în Isaia 11:2-3 ("Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judecă după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite...") și pomenite de Sfântul Pavel în 1 Corinteni 12:4-11 ("Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.").

Aceste daruri sunt înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, puterea, cunoașterea sau știință, pietatea sau evlavia și frica de Dumnezeu. În limba latină sunt numite astfel: sapientia, intellectus, consilium, fortitudo, scientia, pietas și timor Domini.

Cele 7 daruri ale Sfântului Duh sunt prezente în deplinătatea lor în Iisus Hristos și sunt, de asemeni, regăsite în toți oamenii care ajung la o stare de grație. Le primim atunci când suntem infuzați cu slava sfințitoare, viața lui Dumnezeu înlăuntrul nostru, de exemplu când primim pe merit  împărtășania. Primim cele 7 daruri în sacramentul botezului; ele sunt întărite în sacramentul confirmării, acesta find motivul pentru care biserica catolică consideră confirmarea ca o finalizare a botezului.         

 

Așa cum spune actualul catehism al bisericii catolice, cele 7 daruri ale Sfântului Duh completează și perfecționează virtuțile celor care le primesc. 

1 - Înțelepciunea

Înțelepciunea este primul și cel mai înalt dar al Sfântului Duh, întrucât reprezintă perfecționarea virtuții teologice a credinței. Prin înțelepciune, putem ajunge să evaluăm corespunzător lucrurile în care credem, și să le înglobăm prin credință. Adevărurile credinței creștine sunt cu mult mai importante decât ceea ce aflăm în lume, iar înțelepciunea ne ajută să ne ordonăm relația noastră cu lumea creată în mod potrivit, iubind Creația de dragul lui Dumnezeu, mai curând decât pentru propriul său drag.

2 - Înțelegerea

Înțelegerea este cel de-al doilea dar al Sfântului Duh. Uneori, oamenilor le vine greu să facă diferențierea dintre aceasta și înțelepciune. În vreme ce înțelepciunea este dorința de a contempla lucrurile lui Dumnezeu, înțelegerea ne permite să deslușim, cel puțîn limitat, esența adevărurilor credinței catolice. Prin aceaastă înțelegere câștigăm o certitudine despre crezurile noastre care transcede credința propriu-zisă.

3 - Sfatul

Sfatul, al treilea dar al Sfântului Duh, este perfecționarea virtuții cardinale a prudenței. Prudența poate fi practicată de oricine, însă sfatul este supranatural. Prin acest dar, suntem capabili să judecăm cum putem acționa cel mai bine prin intuiție. Datorită Sfatului, creștinii nu trebuie să se teamă să-și susțină adevărurile credinței, fiindcă Sfântul Duh ne călăuzește în apărarea acestor adevăruri. 

4 - Puterea

Puterea sau fortitudinea este atât un dar al Sfântului Duh cât și o virtute cardinală. Este ierarhizată ca cel de-al patrulea dar al Sfântului Duh, întrucât ne dă tăria de a ne angaja în acțiunile sugerate de darul Sfântului Duh. Deși puterea este, câteodată, numită curaj, aceasta nu merge dincolo de ceea ce gândim, de obicei, a fi curaj. Fotitudinea este virtutea martirilor, mucenicilor, care le permite, mai degrabă, să treacă prin suferințele morții decât să renunțe la credința creștină. 

Numărul șapte pentru oamenii superstițioși și originile sale din Antichitate

5 - Cunoașterea sau știință

Al cincelea dar al Sfântului Duh, cunoașterea, este adeseori confundat cu înțelepciunea și înțelegerea. Asemeni înțelepciunii, cunoașterea este perfecționarea credinței dar, în vreme ce înțelepciunea ne dă dorința de a judeca toate lucrurile conform adevărurilor bisericii catolice, cunoașterea este în fapt abilitatea de a face asta. Ca și Sfatul, este focalizată asupra acțiunilor noastre din această viață. Într-un mod limitat, cunoașterea ne îngăduie să vedem circumstanțele existenței noastre așa cum le vede Dumnezeu. Prin acest dar al Sfântului Duh putem determina țelul lui Dumnezeu pentru viețile noastre și să trăim potrivit acestuia.

6 - Pietatea sau evlavia

Cel de-al șaselea dar al Sfântului Duh, pietatea, este perfecțiunea virtuții religiei. Pe când tindem, în zilele noastre, să ne gândim la religie ca un factor extern al credinței noastre, aceasta înseamnă, de fapt, voința de a-l slăvi și a-l sluji pe Dumnezeu. Evlavia duce această voință dincolo de simțul datoriei, astfel încât să ne dorim să-l slăvim și să-l servim pe Dumnezeu din dragoste, calea prin care ne dorim să-i onorăm pe părinții noștri și să facem ce-și doresc.

7 - Frica de Dumnezeu

Cel de-al șaptelea dar, final, al Sfântului Duh este frica de Dumnezeu și, poate, nici un alt dar nu este atât de neînțeles. Ne gândim la frică și la speranță ca fiind opuse, dar frica de Dumnezeu confirmă virtutea teologică a speranței. Acest dar al Sfântului Duh ne insuflă dorința de a nu-l ofensa pe Dumnezeu, precum și    certitudinea că Dumnezeu ne va dărui grația de care avem nevoie pentru a continuasă nu-L ofensăm. Năzuința noastră de a nu-l jigni pe Dumnezeu este mai mult decât un simțământ al datoriei și, asemeni pietății, frica de Dumnezeu se ivește din dragoste. 

Pogorârea Sfântului Duh