Misterele Eleusine între legendă și realitate
Misterele Eleusine au fost cele mai importante și mai secrete celebrări din Grecia antică, la care puteau participa atât sclavi, cât și femei, dar toți inițiații trebuiau să facă un jurământ de menținere a tainei lor.
Au avut loc anual, cel puțin 1.000 de ani, până în anul 329 d.Hr. Festivalul începea la debutul lunii septemebrie în Eleusis, o localitate aflată la circa 22 de kilometri de Atena. Ritualurile majore de mai multe zile ale Misterelor erau strâns asociate cu mitul Demetrei și al fiicei sale Persefona. Povestirea sacră a separării lor dureroase și a fericitei reuniuni a lor servea ca un catalizator pentru iluminarea spirituală a inițiaților, riturile intenționând să evoce o experiență copleșitoare și inefabilă.
Mitul din spatele Misterelor Eleusine
Homer nu a menționat frecvent zeița olimpiană Demetra. Povestea ei își are probabil rădăcinile în credința agricultorilor timpurii în Pământul Mamă. Pământul aducea toate lucrurile de care aveau nevoie în viață și îi hrănea. În cele din urmă, acesta îi întâmpina cu căldură pe cei morți înapoi în trupul său. Această concepție a fost mereu vividă în lumea grecească și a fost redată de scriitori greci, precum Eschil în "Choeforele". Întrucât era zeița agriculturii, Demetra și cultul său se aflau în centrul practicilor corelate cu Pământul și Mama Grânelor.
Imnul homeric o descrie pe Demetra ca extrem de dezorientată și îndurerată după dispariția fiicei sale, Kore, care fusese răpită de Hades și dusă de acesta în lumea subpamanteana.
Demetra era atât de supărată încât s-a oprit din a hrăni lumea naturală. Zeus a trebuit să intervină personal poruncindu-i lui Hades să o elibereze pe Kore. Dar Kore a făcut ceva din greșeală sau poate în cunoștiință de cauză, care a legat-o pentru totdeauna de lumea subpământeană. Ea a mâncat o sămânța de rodie oferită de Hades, iar oricine se hrănea cu ceva, indiferent cât de mic, în lumea subpământeană, era silit să rămână acolo. De aceea, Kore a fost obligată să petreacă jumătate de an pe pământ, cu mama sa, și cealalaltă jumătate pe tărâmul morților, împreună cu Hades. Kore a fost numită Persefona după ce a devenit zeița morților și soția lui Hades.
Ritualuri dinaintea începerii Misterelor Eleusine
Imnul homeric narează, de asemeni, povestea întemeierii Misterelor Eleusine. Demetra, deghizată ca un om, a venit la Eleusis în vreme ce-și căuta fiica, iar orașul s-a îngrijit de ea. Demetra s-a simțit obligată să recompenseze orașul pentru ospitalitatea sa și s-a relevat ca fiind, de fapt, zeiță. Apoi, le-a împărtășit oamenilor riturile sale secrete care au devenit apoi tema centrală a Misterelor Eleusine. Însă, inițierea în acestea nu era deloc ușoară. Participanții trebuiau să se pregătească cel puțin jumătate de an și să se nutrească spiritual pentru a fi capabili să aibă revelația secretă.
În ziua dinaintea Începerii Misterelor, preotesele Demetrei și ale Persefonei mergeau către templul celei dintâi din Atena. Fiecare dintre ele lua câte un coș plin cu obiecte sacre ale Demetrei pentru a-l purta pe cap de-a lungul Căii Sacre, care conecta Eleusis cu Atena. Învățații sunt de părere că în acea prima zi se adunau în agora de la două la trei mii de inițiați.
Există și un detaliu intrigant. Acestora le era interzis de legea ateniană să dezvăluie secretele Misterelor. Cei care nu se conformau erau condamnați la moarte. Drept urmare, cu toții faceau acolo și atunci un jurământ de păstrare a secretului.
Experiențele inițiaților de-a lungul Misterelor Eleusine
Potrivit mitului, Demetra și-a căutat fiica, în agonie, timp de nouă zile. În mod similar, setul de rituri din decursul Misterelor dura 9 zile pentru a fi îndeplinit până la capăt. Din prima zi în a cincea se desfășura un șir de ritualuri de purificare, postire, sacrificii de animale, posibil purcei, și jertfe sacre pentru Demetra. Ziua a cincea era numită cea a Marii Procesiuni. Preotesele Demetrei și Persefonei, care duseseră coșurile în ziua dintâi, începeau să meargă cu mii de inițiați în spatele lor de la Atena spre Eleusis, pe jos cei săraci, în caruri cei bogați, de-a lungul Căii Sacre.
Din nefericire, după sosirea la sanctuarul Demetrei, Misterele devin mai puțin clare. Inițiații ar fi rătăcit pe afară, confuzi și dezorientați, pentru a repune în viață simțămintele Demetrei când Kora fusese pierdută. Apoi, ar fi intrat în templul Demetrei, numit Telesterion. Ca cea mai mare clădire închisă din lumea grecească, putea găzdui cu ușurință câteva mii de persoane. Ce se întâmpla după aceea rămâne o enigmă...
Droguri halucinogene și violuri ca parte a Misterelor?
În acel timp, Telesterion era aproape întru totul întunecat, cu excepția unor mici gropi cu foc din interiorul acestuia. Oamenii s-ar fi îmbulzit pentru a-și găsi un loc cât mai bun de privit, deoarece construcția avea mai multe rânduri de coloane masive care le-ar fi putut obstrucționa vederea. În acest punct, se aștepta ca toți cei prezenți să fi postit, să fie tăcuți și identificați cu supărarea Demetrei.
Inițiaților li se servea o băutură numită "Kykeon". Chair dacă se zice că aceasta conținea substanțe halucinogene, mulți învățați se opun acestei idei din cauza lipsei de dovezi. În ciuda aurei de secret, câteva mărturii din surse antice indică faptul că Misterele Eleusine implicau performanțe vizuale: se spunea, se arătau și se făceau unele lucruri sacre. Acest acțiuni erau probabil legate de o mică încăpere din Telesterion, din apropierea gropilor cu focuri. Inițiaților li se interzicea să intre în această cameră sacră, rezervată numai pentru preoți și preotese, care, în cele din urmă, ieșeau din ea pentru a da naștere revelației secrete.
Biblia Diavolului: Mistere, legende și realitate
În prezent, există consensul că Misterele refăceau povestea Demetrei și a Persefonei și că până în clipă revelației, inițiații erau martorii unor lucruri terifiante. Unii învățați speculează că "tainele" includeau o crimă reală sau violul real al unei fecioare pentru a se dramatiza răpirea și violarea lui Kore. Capturarea să de către Hades simboliza moartea sa: Kora era dusă de pe acesta lume întrucât fusese transformată în Persefona. Dovezile corelate cu Misterele Eleusine sunt puține dar, totuși, nu confirmă că astfel de acte violente s-ar fi petrecut la Eleusis. Indiferent prin ce treceau inițiații, există mărturii că ajungeau într-o stare de șoc complet în decursul Misterelor. Mulți inițiați au afirmat că această experiență i-a preschimbat și le-a înlăturat frica de moarte!
Influențe ale Misterelor Eleusine: Este Demetra încă în viață?
Mircea Eliade povestea despre un eveniment interesant în cartea sa "Istoria ideilor religioase". Într-o zi rece de februarie din 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial, un autobuz plin de pasageri mergea de la Atena spre Corint, iar aceștia au fost martorii a ceva ieșit din comun. Autobuzul a oprit pentru a lua o bătrână. După ce s-a urcat în mașină, ea și-a dat seama că nu avea la dânsa bani pentru a plăti biletul. Șoferul i-a zis să coboare la următoarea stație, adică la Eleusis. Acolo, după coborârea bătrânei, autobuzul nu a putut reporni, și oamenii au rămas blocați în el multă vreme. Părându-le rău de bătrână, care aștepta încă afară, în frig, pasagerii s-au decis să-i plătească biletul. De îndată ce această a revenit în mașină, motorul acesteia a reajuns la viață, și autobuzul și-a continuat traseul. Însă, femeia vârstnică era furioasă, i-a certat sever pe pasageri pentru egoismul lor anterior și pentru încetineala de a lua hotărârea de a o ajută, și le-a declarat că îi așteaptă un mare ghinion în Grecia. Apoi, a dispărut ca prin minune.
Indiferent dacă această poveste este adevăratăsau nu, este remarcabil că numeroase ziare au tipărit-o în Atena în 1940, unele dintre ele sugerând că bătrâna putea fi chiar Demetra.
Ultimele rămășițe ale Misterelor Eleusine ar fi putut fi rase de pe fața pământului acum peste două mii de ani, de către Alaric, regele goților, pentru a suprima rezistența generală față de avansul creștinismului ca religie de stat. Cu toate astea, Demetra rămâne un personaj puternic, încă activ în imagistica populară de astăzi.
Misterul oamenilor umbră între superstiții și realitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu