Securea: Simbol și semnificație

 Încă din epoca neolitică, securea sau toporul a fost un instrument notabil și, astfel un simbol important pentru bătălii și muncă. Ca armă purtat de zei ai cerului ori fulgerului împotriva dușmanilor lor, securea apare în imagini timpurii, precum sculpturi în piatră, fiind adeseori de deosebit de o bâtă sau un buzdugan. 

Faptul că loviturile securii/toporului produc scântei a condus la asocierea sa cu furtună, zei ai fulgerelor și puterea executivă, ca în fasciile Romei antice. 

    În vremurile creștine, securea ori toporul a devenit un simbol semnificativ al lui Iosif (tâmplarul) și al Sfântului Bonifaciu care a utilizat o astfel de unealtă pentru a doborî un stejar din apropiere de Geismar dedicat lui Donar, zeul tunetului.     

                    

Securea aplicată la rădăcinile unui copac este, de asemeni, un simbol al Judecății de Apoi. Vechiul obicei de a se stabili cu o secure aruncată un nou loc de construcție ori a se marca frontierele ține de tradiția austrică, în special de legenda Sfântului Wolfgang. Mucenicii executați cu o secure, precum Bamabus, Matei, Mathias și Thomas Becket au fost portretizați alături de una.

Vestita secure a indienilor americani nativi a fost la origine o bâtă; lama securii a fost adăugată numai de contactul cu coloniștii europeni. Labrys, simetrica secure cu două tăișuri, a fost un important simbol religios, probabil mai întâi ca un topor cu piatra ascuțită, fiind asociat cu Rhea (zeiță uzurpată de zeii olimpieni) și atribuit lui Zeus ca fulger. Mai înainte a fost notabil în cultul religios al Cretei minoice. 

Cele două lame cu forme de semilună sugerează că labrys ar fi putut fi un simbol lunar. Simbolul lui labrys a fost sculptat în blocuri de piatră cu care au fost construite palate minoice, poate pentru a se indica faptul că acestea erau sub protecție divină. 

Arma în sine însăși originează probabil din Asia Mică și a fost adeseori înfățișată în mâinile legendarelor amazoane. Literatura feministă modernă corelează labrys cu fazele lunii și matriarhatul. 

Ancora: Simbol și semnificație

Labrys a fost folosit mai târziu ca unealtă pentru sacrificiul animalelor iar, în epoca romană, atributul său a fost transferat zeului războiului axis mundi, Jupiter. Zeul etrusc al morții, Charon, avea un însemn similar care, oricum, era mai apropiat de un ciocan. 

Când performa dansuri de onorare a zeului tunetului, poporul Shango Yoruba din Africa de vest, purta bâte ceremoniale care sugerează, de asemeni, lubrys-ul din culturile străvechi din regiunea mditeraneeana estică. 

Între alte simboluri ale securii pot fi menționate masculinitatea, forța sau puterea, cucerirea (naturii), distrugerea, creația, echilibrul, justiția și independența. 

Axis Mundi: Simbol și semnificație