Anne Boleyn între inteligență și vrăjitorie

 Potrivit propagandei răuvoitoare, Anne Boleyn  a fost o vrăjitoare, o femeie care a manipulat regele și i-a făcut vrăji pentru a-și atinge țelurile. În mod evident, a fost foarte inteligentă, dar povestea ei ne arată că abilitățile pe care le câștigase nu i-au fost îndeajuns pentru a supraviețui. 

Anne Boleyn nu a plâns când se îndrepta către moarte. A fost îmbrăcată cu o rochie gri demnă de o regină. A gândit oare că regele Henric al VIII-lea o va salva în ultima clipă? Răspunsul la această întrebare rămâne învăluit în mister. Pe când era pe calea spre dispariția sa s-a luptat cu îndoielile sale însă, înainte de a se lua o decizie despre anularea sau nu a sentinței sale, Anne Boleyn era deja plecată de pe această lume. 

O fată căreia îi plăcea să învețe

Anne Boleyn s-a născut în 1501, ca fiica lui Thomas Boleyn, primul conte de Wiltshire și a lui Elizabeth Howard. Copilăria ei a fost similară cu cea a altor fete nobile. În afară de învățat, își petrecea mult timp în natură și jucându-se. De-a lungul timpului a înțeles că pentru a avansa mai mult decât cele mai multe femei având statutul său trebuia să fie mai ieșită din comun și mai isteață. 

Setea sa de cunoaștere a făcut-o să fie diferită de majoritatea fetelor din familiile nobile din vremea sa. Era stăpânită de dorința de a studia toate artele și disciplinele pe cât îi stătea în putință. Când a fost trimisă în Olanda, i-a uimit pe cei din jurul său cu năzuința sa de a ști cât mai multe.   

Când a apărut la curtea regelui Franței, ca doamnă de companie a reginei, a surprins toată lumea prin nivelul său ridicat de cunoaștere a limbii franceze. Vorbea asemeni unei franțuzoaice, și cunoștiințele sale despre diplomație, geografie, istorie și politică erau impresionante. 

Anne Boleyn nu era ca alte fete, care se focalizau pe citirea Bibliei, distracții caracteristice curților regale din secolul al XVI-lea și pe meșteșuguri casnice. Râdea zgomotos, privea oamenii în ochi, se bucura de conversațîi complexe, și vasta să cultură îi punea în dificultate pe mulți bărbați.

Anne Boleyn era, totodată, talentată în arta broderiei. Era cât se poate de conștientă că dacă nu avea îndemânările obișnuite specifice femeilor, nu ar fi putut fi tratată serios. Această combinație de "bună soție" și partener deosebit a fost poate ceea ce l-a determinat pe regele Henric al VIII-lea să fie extrem de obsedat de ea.

Curțile europene vuiau de bârfe despre noua femeie din alcoovul regelui din Londra. Influența lui Anne Boleyn părea să fie mai puternică ca niciodată la începutul reformei engleze. Ea nu voia să fie doar una dintre iubitele regelui, visând să devină regină. Pentru a-și îndeplini acest obiectiv, avea nevoie să găsească o modalitate de a se anula căsătoria anterioară a lui Henric cu prințesa spaniolă Catherine de Aragon.

Când Henric și Anne și-au dat seama că papa Clement al VII-lea nu va anula căsătoria, această a fost picătura care a umplut paharul. Henric a hotărât să separe Anglia de biserica catolică și să devină capul unei noi biserici, cea anglicană. 

Un final nefericit al unui basm

Anne și Henric s-au căsătorit înainte ca acesta să divorțeze de Catherine de Aragon. Mariajul cu Catherine a fost anulat pe 23 mai 1533, dar cei doi și-au pus pirostriile în secret pe 14 noiembrie 1532. În acel timp, se pare că Anne Boleyn era una dintre cele mai puternice femei și că nimic nu îi va submina poziția.

Norii negri s-au adunat odată cu 7 septembrie 1533, când a dat naștere primului ei copil, o fată. Henric a fost crunt dezamăgit. Când fata, Elizabeth, a devenit una dintre cele mai vestite regine din întreag istorie a lumii, Henric era deja mort. Dacă ar fi putut vedea că fiica lui Anne Boleyn ajunsese un mai mare conducător decât tatăl său, poate că și-ar fi înțeles greșeala.

Probleme politice și furia crescândă a consilierilor regelui, care invidiau influența lui Anne Boleyn asupra lui Henric, împreună cu o situație nerezolvată asociată cu separarea regatului de biserica catolică, au stat la baza atacurilor împotriva lui Anne.

Un grup de nobili, avându-l ca lider pe Thomas Cromwell, a început să răspândească zvonuri despre regină. Poziția lui Anne Boleyn era periculoasă pentru țelurile și afacerile lor. Ei au acuzat-o de vrăjitorie, trădarea regelui, relații ascunse cu alți bărbați și chiar de tentativa de a-l detrona pe Henric al VIII-lea. 

Regele nu voia să creadă în nevinovăția sa, poate și pentru că Anne Boleyn pierduse recent sarcina unui băiat. Inamicii ei au sugerat că această pierdere era o pedeapsă pentru vrăjitorie. Henric și-a găsit altă amanta, Jane Seymour și, în mai 1536, a început procesul contra lui Anne Boleyn.

Femeia care a vrăjit regele

Se pare că cel dintâi care a afirmat că Anne Boleyn era o vrăjitoare a fost regele Carol al V-lea al Spaniei. Era singura explicație, în opinia lui, de ce Henric a divorțat de o femeie atât de nobilă din familia Casei Aragon.

În ianuarie 1536, Henric al VIII-lea a spus pentru întâia dată că a fost sedus prin vrăjitorie, chiar dacă se știa că ideea aceasta a fost a celor ce o invidiau pe Anne Boleyn. Conform lui Eric Ives, ideea i-a fost sugerată regelui de către Cromwell.

La popor nebun, rege nebun: Poveste cu tâlc

Deși în propaganda creată de Henric, ea era o femeie foarte religioasă, care-l venera pe Dumnezeu, Anne Boleyn a fost judecată pentru vrăjitorie (printre altele). Potrivit legendei, capul său decapitat ar mai fi rostit rugăciuni, după ce a fost separat de trupul său.

Pe de altă parte, sursele spaniole au spus că Anne Boleyn credea în profeții străvechi ale lui Merlin. Ea a fost descrisă de unii ca o femeie superstițioasă, care ar fi indus impotența bărbaților, dar i-ar fi făcut și să se îndrăgostească de ea. 

Anne Boleyn a fost acuzată și că ar fi răspândit bârfe despre faptul că Henric al VIII-lea era incapabil să satisfacă o femeie. Chiar dacă, probabil, nu se dedase la așa ceva, orgoliul regelui era foarte rănit din pricina asta, iar ea trebuia să plătească pentru așa ceva!

Povestea judecății și condamnării sale conține încă multe mistere. Fără o documentație întreagă a procesului, rămâne neclar pentru ce anume a fost acuzată exact. Singurele motive cunoscute au fost așa-zisul complot de ucidere al regelui și adulterul. Istoricii cred că informațiile referitoare la procesul ei au fost distruse la porunca regelui Henric al VIII-lea. 

Vrăjile Sfântului Ciprian: Un pact cu diavolul