Orbirea: Simbol și semnificație

 Orbirea este asociată simbolic cu ignoranța, uluirea, imparțialitatea, cu o completă vulnerabilitate față de destin, dispariția lumii exterioare în favoarea luminii interioare. Din cauza ultimei asocieri, profeții, proorocii (Tiresias), poeții dăruiți (Homer) au fost portretizați în Grecia antică ca fiind orbi, adeseori ca o indicație că fuseseră orbiți după ce ajunseseră la secrete rezervate numai pentru zei.

În Roma antică, Amor (Cupidon) a fost frecvent reprezentat legat la ochi, sugerându-se astfel că dragostea pămănteana se dezbară de orice fel de rațiune.  

                                  

Creștinii timpurii înțelegeau referințele din Evanghelii despre Hristos făcând un orb să vadă ca expresii alegorice ale iluminării spirituale prin intermediul învățămintelor Mântuitorului.

Conform Sfântului Isidor din Sevilla (570-636 d.Hr.), căderea din grația divină a lui Adam și a Evei a adus o întunecime orbitoare peste pământ, pe care numai venirea lui Hristos o putea destrăma.

"Sinagoga", personificarea medievală a iudaismului, este portretizata ca fiind legată la ochi, simbolizând astfel refuzul de a zări lumina mântuirii.

Porcul mistreț: Simbol și semnificație

Justiția, (întrucât deciziile sale trebuiau să fie puse pe o balanță indiferent de persoană sau rang), și zeița Fortuna erau, de asemeni, înfățișate legate la ochi.

În riturile de inițiere masonică, îndepărtarea legăturii de la ochi la intrarea în "lumină" este un simbol crucial al ființei umane eliberate de orbirea față de valorile înalte. Practica legării la ochi a aspiranților a început în Hamburg, în 1763. Goethe a refuzat să fie legat la ochi, promițând numai să-și țină ochii închiși în decursul inițierii, un lucru care a fost considerat a fi acceptabil. 

Armele lui Hristos: Simbol și semnificație