Căprioara: Simbol și semnificație

 În ciuda blândeții sale, căprioara are în multe mituri un caracter demonic. Cea de-a treia  muncă a lui Hercule a fost cea de a captura căprioara din Ceryneia, una enormă, mai mare decât un taur, cu coarne din aur, copite din bronz, care excela în viteza fugii și arunca foc pe nări. Carul lui Artemis (în mitologia romană, Diana), zeița vânătorii, era tras de căprioare. 

Acest animal a fost important și în mitologia asiatică. În regiunile uralo-altaice a fost strămoașa supranaturală a mai multor oameni.       

                

Într-un mit al originii unguresc se povestește despre o căprioară în fugă care atrage doi vânători într-o mlaștină, unde se transformă în două prințese care se împreunează cu vânătorii, devenind una din ele progenitoarea hunilor, iar cealalalta a maghiarilor. 

Similar, arborele genealogic a lui Ginghis Han arată o căprioară și un lup ca progenitori ai săi.

S-a povestit că războinicii franci, urmăriți de inamici, au fost salvați de o căprioară care le-a arătat un vad prin care puteau traversa râul Main.

În numeroase basme europene, fetele și tinerele femei sunt transformate în căprioare.

Într-o străveche legendă chinezească, o căprioară dă naștere unui copil uman, o fată care este apoi crescută de un bărbat. Însă, atunci când moare, trupul ei omenesc dispare, relevând originile sale supranaturale. 

În rituri preistorice ale trecerii, căprioarele puteau simboliza inițierile unei femei. În mitologia mayașă din Yucatan, Zip este zeul vânătorii; sub numele de Ah Uuc Yoi Zip, este portretizat în scrieri hieroglifice străvechi ca un bărbat cu coarne impreunându-se cu o căprioară. 

Cămila: Simbol și semnificație