Evangheliștii: Simbol și semnificație

 În Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, profetul își descrie astfel viziunea: "M-am uitat şi iată că au venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau ca nişte aramă lustruită... Cât despre chipul feţelor lor, era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur." (Ezechiel 1:4-7, 10)

Această tetradă ori acest tetramorf este, fără îndoială, inspirat de noțiunea antică orientală a patru gardieni sau susținători ai cerurilor, aflați în cele patru colțuri ale pământului (sau pe cele patru laturi ale firmamentului), care, la rândul său, provine din simbolismul stelei al zodiacului. Similar, în Apocalipsa, patru făpturi vii sunt amplasate în jurul tronului lui Dumnezeu: "Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară." (Apocalipsa 4:7)

Aceasta pare să fie reprezentarea simbolică a celor patru semne ale zodiacului în "crucea fixă", care astăzi constau din Taur, Leu, Scorpion și Vărsător (zodii din mijlocul fiecăruia din cele patru anotimpuri). Vulturul înlocuiește Scorpionul, iar omul, Vărsătorul.     

Deși cei patru evangheliști au fost originar asociați cu cei patru heruvimi din jurul tronului lui Dumnezeu, identificarea lor cu tetramorful din Ezechiel și Apocalipsa a prelevat începând cu secolul al V-lea, aparent sub influența doctrinei astrologice. Sfântul  Ieronim (348-420), doctor al bisericii, justifica această identificare astfel: Sfântul Matei este simbolizat de un om (înaripat) deoarece evanghelia sa începe cu încarnarea umană a lui Hristos; Sfântul Marcu, de un leu, fiindcă își debutează evanghelia cu "Glasul celui ce strigă în pustie (sălbăticie): ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările’" (Ioan Botezătorul); Sfântul Luca, de un animal de jerftă, pentru că începe cu poveste lui Zaharia; și, în fine, Sfântul Ioan, de un vultur, deoarece evanghelia sa cuprinde cea mai vividă povestire a ascensiunii către înălțimile cerului. 

Chiar și timpuriul Irineu de Lyon (circa 180 d.Hr.) a consemnat cei patru evangheliști în termeni ai calităților lor ideale, ca tetramorf, fără a asuma un simbolism individual fiecărui evanghelist. Irineu s-a referit numai la efectul cuadruplu al evangheliilor: leul era expresia energiei regale; vițelul, a sacrificiului; omul, a incarnarii umane a lui Hristos; vulturul, a respirației divine (pneuma) care suflă prin biserică. 

Cei mari patru profeți ai Vechiului Testament (Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel,) și cei patru părinți latini ai bisericii (Augustin, Ambrozie, Ieronim și Grigore) au fost curând asemănați cu cei patru evangheliști. 

Georg Heinz-Mohr scria: "Desigur, alegerea de creaturi intrupand în particular maiestatea, puterea, intuiția și mobilitatea, provine din motive antice și tradiții preistorice. Există, totodată, aici o conexiune cu virtuțile cardinale stabilite de multă vreme ale înțelepciunii, curajului, prudenței și justiției". 

În Evul Mediu timpuriu, prezentarea vizuală a evangheliștilor ca patru filosofi în togi romane, cu câte o carte și o strană, a fost frecvent acompaniată de figurile simbolice ale tetramorfului. 

Există, de asemeni, texte comparând evangheliile lor cu cele patru râuri ale raiului. Dintre reprezentările animalelor, "leul Sfântului Marcu" a devenit faimos, apărând în blazonul republicii (până în 1797) și apoi orașului Veneția. 

Armele lui Hristos: Simbol și semnificație