Moartea: Simbol și semnificație

 Moartea ca simbol a apărut din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Cercurile concentrice găsite pe pereții unor morminte megalitice (din perioada neoliticului) sugerează ondulațiile de pe suprafața unei ape stătătoare produse când o piatră este aruncată în aceasta și, astfel, par să simbolizeze coborârea sufletului în apele morții.

Odinioară se credea că viața de apoi va fi petrecută în regiuni de dincolo de mări sau râuri încercuind lumea celor aflați în viață. Acest lucru poate explica desenele din peșteri ale unor ambarcațiuni ale morții, crezute că transportau morții către lumea de dincolo.    

            

În arta funerară etruscă timpurie, delfinii și caii de mare sunt înfățișați purtând sufletele morților spre insulele eliseane ale celor binecuvântați. Mai târziu, aceste făpturi au fost înlocuite de personaje demonice (Caron, cu al său ciocan aducând cu un topor cu două tăișuri, sau Tuchulcha, cu șerpi în mâinile sale) care se aseamănă cu diavolii mai mult decât cu orice alte din natură.

Împreună cu imagini ale morților, însemnele de pe morminte din antichitatea clasică descriu adeseori femei îndoliate cu capetele acoperite, un duh cu o torță îndreptată în jos ori capsule de maci simbolizând somnul.

Simboluri mai evidente ale morții sunt scheletele și craniile, deși "oasele uscate" ale morților pot fi și simboluri ale unei viitoare învieri:

"El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: ‘Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.»’”Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino* din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»’”Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr." (Ezechiel 37:4-10). 

Pe de altă parte, odată cu Evul Mediu, au apărut "schelete trăitoare" în descrieri ale dansului macabru care reprezintă moartea la cel mai înalt nivel al său, ca egalizatoare a tuturor ființelor umane. 

Vechiul simbol al ambarcațiunii morții, a devenit în arta grecească un "vas al bisericii" cu ancoră, cruce (ca și catarg) și un porumbel (asemeni celui al lui Noe, dar indicând, în acest caz, calea spre paradis). 

Ramura de măslin, ca simbol al păcii, este și ea inclusă aici, la fel ca și melcul (dormind în cochilia sa aidoma unui mormânt) și fluturele, simboluri tradiționale ale învierii. O cunună, amplasată în același loc, simbolizează răsplata din ceruri pentru o viață de devoțiune pe pământ.

Îngerul Morții: Poveste cu tâlc de Rumi

Secera Morții reprezintă tăierea firului vieții. Uneori, pe lângă seceră, acest personaj poartă și un arc cu o săgeta (arme ale morții) sau o clepsidră, o referință la perioada limitată a vieții unei persoane pe pământ.

Îndeosebi în epoca romantică, au existat numeroase descrieri ale salciei plangatoare ca un simbol al morțîi.

Dacă în Occident negrul este culoarea simbolică a morții, în Orientul Îndepărtat aceasta este cea albă.

Într-un mit islamic, moartea unei persoane este simbolizată de Israfil, îngerul morțîi, care stă lângă tronul lui Alah și culege frunzele căzute din Copacul Lumii purtând numele celor pe care Alah i-a ales să moară. După aceea, într-o varietate de forme, Israfil ii vizitează pe cei pe cale să moară. El i-ar fi apărut lui Adam ca un țap, lui Avram ca un bătrân bolnav și lui Moise ca un bărbat voinic, puternic. Israfil (care nu este menționat după nume în Coran) este cel care a furnizat pământul în șapte culori, necesar pentru crearea umanității și, drept urmare, Alah i-a promis acestuia că va putea avea rămășițele fizice ale oricărui om care moare.

În tarot, cea de-a treisprezecea carte a Arcanei Majore înfățișează moartea ca un schelet cu o seceră ori cu un arc și o săgeată, îmbrăcat în sutana unui călugăr, sau ca și "călărețul apocalipsei". Această carte de joc este interpretată ca prevestitoare a morții, pierderii, schimbării, vechiului făcând loc noului. 

Sângele: Simbol și semnificație