Sângele: Simbol și semnificație

 Sângele are un rol esențial în ritualuri și tradiții simbolice și, totodată, are o semnficație simbolică notabilă referindu-se, în general, la viața însăși. Este reprezentat adesea prin materiale (ca ocrul) pentru a-i reproduce culoarea, a simboliza continuarea vieții și efectele sale. 

Runele erau aduse magic la viață și eficientizate cu vopsea roșie, dând impresia că ar fi fost umplute cu sânge. 

Sângele a fost considerat în mare măsură elementul vieții divine care străbate trupul uman. De aceea, în multe culturi, era un tabu să fie vărsat:

"Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea, am zis copiilor lui Israel:"Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge"." (Leviticul 17: 11-12)  

                               

În mod frecvent, sângele a fost înzestrat cu puteri magice și a fost văzut ca hrană exclusivă a unor făpturi supranaturale. A fost, în același timp, asociat cu o varietate de noțiuni neraționale. Exemple includ frăția de sânge, răzbunarea sângelui, botezul cu sânge (al martirilor).

În teoria clasică a umorilor, sângele a fost factorul decisiv pentru personalitatea "sanguină" (din "sangus", latinescul pentru "sânge").

În vocabularul lui Hitler, sângele însemna "rasă", moștenire, informație genetică, când, de exemplu, acesta a scris despre recunoașterea sângelui, a fundației rasiale în general. În Mein Kamf, Hitler afirma: "Simpla pierdere a puritățîi sângelui distruge fericirea interioară pentru totdeauna, împinge etern o persoană în jos".

În multe ritualuri străvechi, oamenii beau sângele animalelor sacrificate pentru a se transporta intrr-o stare de extaz. În cultele lui Mithras și Cybele erau sacrificați tauri, iar sângele lor era turnat peste cei credincioși, care credeau că în acest fel preluau forța vitală a animalelor.

În teoria clasică a procreației, sângele este unul din cele două componente din care apare viața. Cu toate astea, a fost considerat "impur" de mulți oameni și a fost văzut ca putere negativă, așa că femeile la menstruație au fost frecvent separate de comunitățile lor. 

"Sângele pur", pe de altă parte, a fost un simbol al unei vitalități de nestăvilit. Într-o legendă medievală, avea chiar și capacitatea de a vindeca leproșîi care se îmbăiau în el.

În legende chinezești antice se povestește despre dragoni care-și pot lua zborul când ochii lor sunt vopsiți cu sânge.

În tradiția magiei europene, sângele era "un lichid special", saturat cu aura individuală a donatorului. Din acest motiv, pacturile cu diavolul trebuiau să fie semnate sau sigilate cu sânge. În alchimie, sângele era o soluție roșiatică a unei substanțe anterior solide.

Alexandritul: Simbol, legendă și superstiții

În imagistica creștină, sângele lui Hristos este de o importantă crucială în sacramanetul comuniunii (carne și sânge=pâine și vin). Vinul amestecat cu apă simbolizează biserica, unită etern cu apa celor credincioși, producând unitate întru Hristos: membrii bisericii devin impregnați cu puterea purificatoare și salvatoare a Mântuitorului.

În portretizări ale răstignirii lui Hristos, îngerii adună adeseori sângele în potire, acestea fiind corelate îndeosebi cu legendarul Graal.

Aztecii din străvechiul Mexic credeau că sângele uman era necesar pentru a fortifica soarele (care devenea lipsit de putere în drumul său nocturn prin lumea subpământeană) și, din această cauză, era indispensabil pentru menținerea ordinii cosmice. Acest lucru explică sacrificiul masiv al prizonierilor pe care aztecii îi sileau să treacă prin "moartea florii".

Referințe la "sângele albastru" al nobilimii sunt pare-se explicate de faptul că membrii claselor sociale înalte nu erau bronzați, arși de soare, și, din această cauză, venele lor albăstrii erau vizibile prin pielea lor pală. 

Oasele: Simbol și semnificație