20 mai: Ziua Mondială a Scripcii
Ziua Mondială a Scripcii, celebrată an de an în a treia sâmbătă din luna mai, prilejuiește evenimente speciale în regiuni în care acest instrument muzical este popular. Dacă în 2023 pică pe 20 mai, în următorii ani are loc astfel: 2024 - 18 mai, 2025 - 17 mai, 2026 - 16 mai.
Sărbătoarea a fost fondată, în 2012, de Caoimhin Aoidh, data acesteia fiind aleasă pentru a corespunde aproximativ cu cea aniversară a morții legendarului meșteșugar italian de viori, Antonio Stradivarius.
Instrumentiștii de muzică clasică occidentali folosesc, uneori, termenul englezesc de "fiddle" ca unul de afecțiune pentru "violin" ("vioara"), iar în SUA, "fiddle" înseamnă vioara așa cum era utilizată în muzica tradițională franceză, irlandeză și scoțiană, și în succesoarea acesteia din stiluri americane, precum "bluegrass", Cajun, și altele. De aceea, am preferat ca în traducerea acestei zile să folosesc cuvântul "scripcă" (pentru "fiddle"), în loc de cel de "vioară", ca o aproximare a termenului de "fiddle", mai ales că există o alta sărbătoare in acest sens, pe 13 decembrie, si anume Ziua Viorii.
Vioara medievală a început să apară, în Europa, în secolul al X-lea, această vioară derivând dintr-un instrument muzical construit similar în epoca bizantină, și anume lira. De altfel, lira este văzută ca străbunicul celor mai multe instrumente europene cu corzi.
Prima referință cunoscută la aceasta provine din literatura anilor 900, aparțînând geografului persan Ibn Khurradadhbih, care pomenea despre liră ca un instrument muzical tipic bizantin, echivalent cu "rabab", o variantă timpurie de vioară din imperiile islamice.
19 mai: Ziua Mondială a Doctorului de Familie
Lira a devenit îndeosebi populară în Europa în decursul secolelor al XI-lea și al XII-lea.
De-a lungul secolelor, Europa a continuat să aibă 2 tipuri diferite de vioară, unul find mai mult sau mai puțin cu o formă pătrată, ținut în mâini, ajungând să fie cunoscut ca "viola da braccio" ("vioara de braț"), și din care a evoluat mai târziu vioara așa cum o știm astăzi. Celălalt tip de vioară era mânuit prin amplasarea gâtului său pe umărul cântărețului, care ține partea sa inferioară între genunchii săi, și era numit "viola da gamba", adică "vioara de picior". Eleganta "viola da gamba" a fost un instrument muzical important în timpul Renașterii, dar, în cele din urmă, a fost înlocuită de sonora (și, originar, mai puțin aristocrata) "viola da braccio".
20 mai: Ziua Mondială a Metrologiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu