Coarnele: Simbol și semnificație

 Coarnele sunt caracteristici ale zeilor-taur, chiar dacă trupurile acestora sunt portretizate ca fiind umane, sau când coarnele apar apar numai ele (de exemplu, "coarnele de cult" din Creta antică, între care era amplasat toporul cu două tăișuri), ca simboluri ale unor astfel de divinități.

Coarnele sunt armele animalelor și, de aceea, semnifică forță și agresivitatea lor. Au fost folosite adeseori ca întruchipări ale zeităților , îndeosebi în asociere cu animale viguroase ca bivolul sălbatic în picturi timpurii din peșteri africane, între coarne apărând în acest caz un disc, întruchipând soarele.

În Egiptul antic, Hathor, zeița cerurilor, a fost frecvent portretizată cu un cap de vacă, având, similar, soarele între coarnele sale. Mai târziu, zeul Amon ori Amen a fost înfățișat în oaza Siwa cu coarne de berbec. Aceasta a fost originea cuvântului "amonit" ("cornul lui Amon") desemnând fosile din paleozoic asemănându-se cu astfel de coarne. Însuși Alexandru cel Mare s-a autoportretizat ca "fiul lui Amon", cu aceeași "podoabă" a capului.     

                            

Biblia menționează altare cu coarne amplasate în colțuri, îmbrăcate în cupru; sângele animalelor sacrificate era utilizat pentru vopsirea coarnelor. Oricui acuzat de fărădelegi i se acorda azil, refugiu, după ace ajungea în acestea altare și atingea coarnele.

Când Dumnezeu le-a distrus, mânios, făcându-le una cu pământul (Biblia, Amos 3:14), acest lucru a fost un gest de condamnare divină. Există o oarecare controversă în privința traducerii corecte a versetelor din Exod care se referă, aparent, la Moise purtând "coarne" (în ebraică, "haran") atunci când a coborât de pe muntele Sinai (Exodul 34:29-35).

Specialistul în Orientul Apropiat, A. Jirku a evidențiat că măști făcute din cranii de vite, incluzând coarne, nu erau necunoscute în Palestina străveche, iar Biblia Vulgata utilizează expresia "facies cornuta", "o față încornorată". Probabil că în urma citirii acestui text, Michelangelo l-a reprezentat pe Moise în statuia acestuia ca având coarne. 

Cornul este un simbol al forței divine și în Noul Testament. Versetul din Luca 1:69, în versiunea lui Cornilescu, Domnul "ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David", apare în alte traduceri, Domnul "ne-a ridicat un corn al mântuirii în casa robului Său David". În Apocalipsa, mielul   " avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul". Balarul satanic avea "şapte capete, zece coarne" (Apocalipsa 12:3), simbolizând puterile sale infernale. 

Iadul: Simbol și semnificație

Coarnele au fost întrebuințate în multe culuturi drept containere pentru băuturi sacrificiale consumate de cei care celebrau.

Cornurile de vânătoare sunt atribute ale sfinților Hubert, Oswald și Eustace, ca și ale lui Cornelius (din cauza similarității numelui său cu cuvântul latin "cornu", adică "corn").

Acoperământele pentru cap ale americanilor nativi din regiuni de preerie au fost des împodobite cu coarne de bizon șlefuite și împerecheate, câte unul de fiecare parte a capului, ceea ce le dădea o semnificăție particulară. George Catlin, un pictor vestit al unor subiecte ținând de americanii nativi, observa: "Acest acoperământ al capului cu coarne este purtat numai cu ocazii speciale... (și numai) de un bărbat a cărui vitejie și statut au căpătat recunoașterea întregului trib, al cărui cuvânt are aceeași greutate în deliberări ca și cel al unui șef de prim rang... Acest acoperământ are o similaritate izbitoare cu costumul evreiesc, adică cu coarnele purtate de căpetenii abisiniene și israelite ca semn de forță, precum în marile parade și celebrări ale victoriei."

Oasele: Simbol și semnificație