Elementele: Simbol și semnificație

 Nu doar din cauza principiilor de organizare ale cosmologiilor tradiționale, elementele au puțin de a face cu concepția modernă a elementelor așa cum este definită  în chimie și fizică. În istoria simbolurilor, ele sunt și puncte de referință, termeni cheie cu multe sisteme împletite de corespondențe.

Astfel, au fost asociate cu culorile și punctele busolei. Ceea ce diverse civilizațîi trecute au în comun în această privință a fost că le-au văzut drept concepte interrelaționate spre deosebire de separarea lor de astăzi în domenii ale unor discipline individuale.       

               

Antichitatea clasică a distins două calități primare (stoicheia), adică activul și pasivul (reminiscențe ale dualitățîi orientale Yin și Yang), din care au fost derivate alte două calități active, "uscat" și "umed", și două calități pasive, adică "rece" și "cald". Combinații ale acestora au dus la elementele actuale: pământul (uscat+rece), focul (uscat+cald), aerul (umed+cald) și apa (umed+rece). 

Acest lucru a condus la numeroase analogii. Elementului pământ îi corespund toamna, bila neagră, splina și culoarea plumburie, din care apare temperamentul melancolic. Aerul corespunde primăverii, sângelui, inimii, culorilor strălucitoare și temperamentului sanguin. Apa corespunde iernii, fulgerului, creierului, culorii albe și temperamentului flegmatic. În fine, focul corespunde verii, bilei galbene, ficatului, culorii roșîi aprinse, și temperamentului coleric. 

Teorii străvechi ale vindecării, ale căror ecouri s-au extins până în timpurile moderne, au căutat să aducă aceste componente în armonie pentru fiecare pacient, fără a lăsa vreo unul să domine și astfel să distrugă echilibrul.

Lucrarea "Timaeus" a lui Platon a echivalat simbolic cele patru elemente cu forme geometrice:

"Pământului, atunci, să-i desemnăm forma cubică; căci pământul este cel mai nemiscator din cele patru și cel mai plastic din toate corpurile... Iar apei îi desemnăm una din formele care este mai puțin mișcătoare, icosaedrul; și celei mai mișcătoare dintre ele, focului, tetraedrul; iar aerului, care este intermediar, octaedrul. De asemeni, desemnăm cel mai mic corp focului, cel mai mare apei, și cel intermediar aerului; și, din nou, cel mai ascuțit, focului, și următorului în ascuțime, aerului, și cel de-al treilea, apei". Dodecaedrul simbolizează aici totalitatea lumii.

În imagistica complexă a alchimiei, a fost de o mare importantă o dualitate asociată cu primele două principii: prin ajustarea proporțiilor și concentrării fiecăruia (echilibrul "fixului" și "volatilului") alchimiștii și-au propus să obțină "calitatea solară" a aurului. Paracelsus (1493-1541) a adăugat "sare" ca cel de-al treilea dintre aceste "elemente filosofice" pentru a exprima "palpabilitatea". Numai odată cu progresul științelor naturale a devenit clar că această viziune simbolică a naturii nu a fost în acord cu realitatea fizică și chimică, valoarea sa fiind strict teoretică și filosofică. 

În cosmologia Chinei antice, principiile primare sunt Yin și Yang, iar celor patru puncte occidentale ale busolei li s-a adăugat centrul. Elementele din acest sistem sunt apa, lemnul, focul, pământul și metalul; aerul nu este inclus. Într-o scriere străveche se zice:

"Apa hrănește lemnul, dar distruge focul; focul hrănește pământul, însă distruge metalul; metalul hrănește apa, dar distruge lemnul; lemnul hrănește focul, însă distruge pământul; pământul hrănește metalul, dar distruge apa". 

Axis Mundi: Simbol și semnificație

"Cartea Analelor" explică: "stă în natură apei să umezeasca și să curgă la vale; în cea a focului să dogorească și să se îndrepte în sus; în cea a lemnul să fie strâmb sau drept; în cea a metalului să fie supus și să se lase format; în cea a pământului să fie plantat și recoltat".

Lemnul este corelat cu estul și culoarea albastră; focul, cu sudul și roșul; metalul, cu vestul și albul; pământul cu centrul și galbenul. 

Astfel, în sistemul asiatic, elementele (wu-hsing) formează reperele pentru organizarea simbolică a lumii, celor cinci planete cunoscute, calităților gustului (sărat, amar, acru, picant și dulce), tipurilor de animale (hirsute, cu pene, cu solzi, cu platoșe, neprotejate) și principalelor organe umane. 

În sanscrită, elementele sunt numite colectiv "tattwa" și individual prithivi (pământ), apas (apă), rejas (foc), vayu (aer) și akasha (eter). 

În vremurile noastre, urmând învățăturile yoghine și tantrice, călătoriile meditaționale în aceste "stări cosmice elementare ale vibrației" au fost combinate cu simboluri teosofice (pământul, un pătrat galben; apa, o semiluna argintie înclinată; focul, un triunghi roșu, cu un vârf îndreptat în sus; aerul, un disc de albastru deschis; eterul, un oval violet) pentri a forma sistemul "terapiei tattwa". 

Pământul: Simbol și semnificație