Fortăreața: Simbol și semnificație

 Fortăreața corespunde simbolic noțiunii europene de citadelă dumnezeiască. 

În vremea invaziilor turcești, multe biserici din partea de sud-est a Europei Centrale au fost fortificate cu ziduri înalte, asemeni celor anticipate în viziunea psalmistului.

În heraldică, o "fortăreața" a fost înfățișată în blazoane într-o formă simplificată, văzută din față, cu turnuri și o poartă centrală, ca indicații, în multe cazuri, ale fortificațiilor orașului respectiv.   

Metafora fortăreții este regăsită În Vechiul Testament, unde Dumnezeu este "Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!"(Psalm 144:2). 

Dacă luăm în considerare pericolul constant al războaielor și invaziilor din Țara Sfântă, putem înțelege năzuința pentru un refugiu sigur și recursul la credința în Dumnezeu. 

Credința creștină, de asemeni, constitue o fortăreața înaltă față atacurile violente și viclene ale diavolului.

Câteodată, "Ierusalimul ceresc" este portretizat ca un model de fortăreața care-i protejează pe cei credincioși.

Regatul iadului este descris în antiteză, ca o fortăreața satanică care strălucește cu focuri aprige atât înlăuntru, cât și în afară. 

Orbirea: Simbol și semnificație