Grădina: Simbol și semnificație

 Un loc înființat și menținut artificial al naturii, grădina are o tradiție de asocieri pozitive. Grădina din Eden a fost creată de Dumnezeu ca un spațiu îngrădit sigur pentru primii oameni. 

În simbolistica alchimiei, o astfel de grădină reprezenta un domeniu în care se putea intra cu mari eforturi și dificultăți, și numai prin cele mai înguste porți.

Mănăstirile medievale includeau grădini idilice simbolizand paradisul pierdut.       

     

În vremuri străvechi, imaginea "grădinii Hesperidelor" constituia un rai îndepărtat în care creșteau mere de aur.

În iconografia creștină, grădina închisă reprezenta viriginitatea în general, cea a Sfintei Maria în particular.

Amenajarea grădinii renascentiste, în special baroce, a  fost pe larg înțeleasă ca expresia cultivării a însăși vieții. În acest sens, "grădina franceză" era o apoteoză a sa. "Grădina englezească", din contra, sugera o reîntoarcere la natură ca neîmblânzită încă de mâna omenească, fiind mai potrivită temperamentului romantic. 

Tradiția japoneză a grădinăritului se străduiește pentru atingerea armoniei turor elementelor sale (asemeni tradiției aranjamentului floral, ikebana). Aceasta își are originea în simbolismul tradițional al grădinii chinezești, în care obiecte naturale ca pietre, copaci, munți, iazuri și insule erau considerate manifestări ale zeităților.

Marea grădina imperială din Chang'an (dinastia Han, aproximativ anii 50) simboliza întreaga Chină și se presupunea a conține cel puțin una din fiecare plantă și creatură din imperiu. Trăsăturile sale principale constau dintr-o porțiune centrală de apă, înconjurată de roci, simbolizand marea și munții din jurul Chinei, și cinci dealuri pentru fiecare din cele cinci puncte ale busolei din cosmologia taoistă. 

Grădinarii chinezi mențineau întotdeauna un raport armonios între spațiul gol și cel ocupat, reflectând principiile Yin și Yang, într-o încercare de introducere a echilibrului cosmic în viața omenească. 

Începând cu secolul al IV-lea d.Hr., pinii, dumbrăvi de bambuși și râuri au dat grădinii chinezești un aer natural, idilic. Curând, pagoda și-a găsit loc în grădină, la fel ca și un bolovan masiv reprezentând muntele lumii, Meru. Pietre plate sau late de aici erau "feminine", iar cele conice erau "masculine".

Dumbrava / Crângul: Simbol și semnificație

Tradiția chinezească a simbolismului grădinii, care a dăinuit până în prezent, încurajează nu numai plimbări prin grădină, ci și reflecția asupra armoniei dintre tărâmul mișcării și cel al stazei. Festivalul florilor de piersic din fiecare primăvară este celebrat prin amplasarea unui bol cu vin de orez într-o apă curgătoare și compunerea unui poem înante ca vasul să fie purtat în aval. Grădinile din China și Japonia trebuie să fie înțelese întotdeauna ca reprezentări tinzând spre perfecțiune ale armoniei cosmice, desemnate să aibă o influență benefică asupra umanității. 

Grădina este, de asemeni, un simbol pozitiv și în vise. Psihologul analitic Aeppli scria: "Este un loc al creșterii, un loc în care este cultivată viața interioară. În grădină, trecerea de la un anotimp la altul este în mod particular ordonată și evidențiată, și avem cea mai frumoasă viziune a întregii coloristici și a deplinătății vieții. Zidul înconjurător ține laolaltă puterile care prosperă înăuntru", iar poarta poate fi găsită numai prin cercetarea întregului zid. "Aceasta este o expresie simbolică a unei lungi dezvoltări psihologice, care culminează, în cele din urmă, cu atingerea bogățiilor lăuntrice". Acest set de simboluri este îndeosebi impresionant când grădina psihicului conține, ca și paradisul, o fântână, un izvor sau un râu. 

Florile: Simbol și semnificație