Țapul și capra: Simbol și semnificație

 Asemeni bivolului și vacii, țapul și capra au asocieri simbolice diferite. În vreme ce țapul (în grecește, "tragus", în latină, "caper") este, în general, un animal cu conotații negative, asociate cu lascivitatea și vitalitatea, capra (în limba greacă, "chimera", în latină "capra") este respectată ca o creatură cu calități materne.

De exemplu, într-un mit grecesc, capra Malthea îl hrănește pe pruncul Zeus. Unul dintre coarnele sale, rupt, a devenit un simbol al belșugului naturii (cornul abundenței).

Straiele divine ale lui Pallas Athena includeau originarul grecesc "aegis", pielea unei capre care, potrivit lui Herodot, era o îmbrăcăminte purtată de femeile libiene și care, alături de arborele de măslin (sacru pentru Atena, și importat din Libia), sugerează originea nord-africană a zeiței.      

            

În simbolismul creștin, capra nu are o mare importanță. O găsim, totuși, în scene ale nativitățîi, împreună cu oaia, un alt observator respectuos din lumea animală.

Conform bestiarelor medievale, caprei îi place să se cățere pe piscuri inalte și acest lucru este interpretat alegoric: "Asemeni ei, lui Hristos îi plac munții înalți, la fel ca și profeților și apostolilor".

În "Cântărea cântărilor" a lui Solomon este scris: "Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munţi, săltând pe dealuri. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară (capra sălbatică) sau cu puiul de cerboaică." (Cântărea Cântărilor 2:8-9) Vederea ascuțită a caprei este, totodată, o referință la Dumnezeu, "care vede orice și distinge totul de la distanță".

În vremea precreștină, țapul a fost remarcat pentru vitalitatea să (țapii trăgeau carul zeului nordic al tunetului, Thor, și îl purtau pe zeul vedic al focului, Agni) sau a fost caricaturizat în portretizări ale unor ființe compozite (satiri și fauni) evidențiați printr-o lascivitate neînfrânată. Acest lucru i-a atras statutul de creatură "impură, urât mirositoare, în căutarea de satisfacții senzuale, amoroase". În descrierea Judecății de Apoi, este o făptură condamnată să ardă etern în focurile iadului.

De asemeni, multe din trăsăturile fizice ale diavolului din iconografia creștină au fost preluate de la țap. În Evul Mediu târziu și în epoca modernă, vrăjitoarele au fost frecvent înfățișate ca fiind transportate prin văzduh de țapi. În aceste reprezentări, țapul apare, de obicei, și ca un animal al cărui dos este sărutat de vrăjitoare.

Coarnele: Simbol și semnificație

Cărți de ocultism au portretizat misteriosul idol "Bafomet" al presupușilor eretici cavalieri templieri ca pe un țap.

Toate aceste asocieri pot proveni din relatarea lui Herodot despre cultul se_ual al țapului și din obiceiul biblic al "țapului ispășitor" alungat în sălbăticie ca purtător al întregii impurități păcătoase a copiilor lui Israel.

Cronicile grecești l-au conectat pe țapul mendesian cu zeul Pan. Relatarea lui Herodot despre împerecherea rituală a femeilor mendesiene cu "țapul sacru" a fost probabil preluată ca o fabulă calomnioasă despre venerarea acestui animal de către egipteni.

În bestiarele medievale, țapul este, din nou, un animal lasciv, vicios, îmboldit mereu să se împreuneze. Se spunea că natura sa este atât de înfierbântată încât sângele lui putea dizvolva diamante care nu pot fi distruse nici de foc, nici de fier. 

Iepurele: Simbol și semnificație