Ioana d'Arc: Simbol și semnificație

 Ioana d'Arc (în limba franceză, Jeanne d'Arc, 1412-1431), Fecioara din Orleans, este un simbol național în Franța, asemeni celui al lui Wilhelm Tell în Elveția. 

Fata de la țară din Domrémy de pe Meuse a fost o vizionară care a pretins că ar fi auzit vocile arhanghelui Mihail, Sfintei Ecaterina și Sfintei Margareta, și ar fi primit inspirație divină pentru a îndepărta stăpânirea engleză și a reface măreția Franței. 

Carisma sa a sprijinit-o să contribuie la încoronarea la Reims a lui Carol al VII-lea, și să aibă mai multe victorii în Războiul de 100 de ani, înainte ca norocul să o părăsească și să fie capturată de burgundieni în 1430, care au trimis-o în Anglia.          

                   

Acuzată de blasfemiei, vrăjitorie și purtarea nenaturală de haine bărbătești, a fost interogată sub tortură, iertată inițial și, apoi, într-o perioada marcată de frica terorizantă față de vrăjitoare, condamnată să fie arsă pe rug.

În timpul succeselor sale, se spunea, printre altele, că un roi de fluturi albi îi înconjura steagul. Când a fost executată, la vârsta de 19 ani, un soldat englez ar fi văzut un porumbel alb înălțându-se din flăcările rugului și îndreptându-se către ceruri.

La puțină vreme după aceea (1456), o proclamație ecleziastică și judiciară a exonerat-o. Reputația sa nepătată, în ciuda acuzațiilor care i s-au adus, a avut un rol major în capacitatea sa postumă de a fascina cercuri largi, crescânde, de admiratori. Canonizată în 1920, Ioana d'Arc a fost comemorată în piese de teatru de către Schiller ("Fecioara din Orleans", 1801), Shaw ("Sfânta Ioana", 1923) și Anouilh ("Ciocârlia", 1953). 

Armele lui Hristos: Simbol și semnificație