Laptele: Simbol și semnificație
Prima hrană a oamenilor și a altor mamifere, din cauza albeții sale și a aromei sale moderate, blânde, laptele a simbolizat adeseori mâncarea zeilor și "sacrificiul pur".
A fost frecvent asociat cu forțele demonice și, în unele contexte, se credea că avea puterea de a stinge focul "masculin" al fulgerului.
În povești hinduse străvechi despre crearea cosmosului, universul era o mare primordială de lapte pe care zeii (cu ajutorul unui șarpe încolăcit în jurul muntelui lumii) îl foloseau pentru a face un unt solid. Băutura de sacrificiu "soma" era asemuită cu laptele; laptele fiert în sacrificiul vedic era înțeles ca un simbol al râului divin al vieții. Libațiile cu lapte erau, de altfel, obișnuite în multe culturi pastorale.
În Egiptul antic erau descrieri ale zeiței Isis hrănind faraonul la pieptul său, lucru care în unele culturi (de exemplu, cea etruscă, în care Hercule este alăptat de Uni sau Juno) constituia un ritual de adopție. În culturile lui Attis și Mithra, se consumau ritual lapte și miere.
"Pământul făgăduinței" din Canaan era unul îmbelșugat, "o ţară bună şi întinsă", una în care "curge lapte şi miere" (Exodul 3:8). Există numeroase referințe biblice la importanța simbolică pentru cei aleși a lichidului nutritiv, pur, dar laptele a fost menționat și ca o hrană a ființelor umane nedezvoltate, asemeni unor copii, cărora o mâncare solidă le putea fi dată numai când se maturizau. În Evrei 5:12-14 se spune: "În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul."
În China antică, laptele nu era niciodată băut, fiind utilizat numai pentru pregătirea mâncărurilor. Laptele de mamă era considerat a dărui potența erotică și viață îndelungată.
În arta creștină medievală, Maria Iaceans era arătată adesea hrănind pe pruncul Iisus la pieptul său, o imagine contrastand cu cea "mamei rele" hrănind vipere la sânul ei. Îndeosebi doicile erau atrase de acest aspect al Fecioarei Maria, și cumpărau prăjituri conțînând sol din Betleem în care, potrivit legendei, picaserăpicături din laptele Maicii Domnului. Totodată, acestea o venerau pe Sfânta Ecaterina din Alexandria care, când a fost decapitată în anul 307 d.Hr., s-a spus că s-a vărsat din trupul ei lapte, și nu sânge.
Laptele din vise | Interpretarea şi semnificaţia viselor
În vremea cântăreților medievali, băutul din purul "lapte al gândirii piose" (formulare a lui Schiller din piesa sa de teatru "William Tell") simboliza respectul pentru moralitatea curtenitoare. În culturi antice, sacrificiile jertfele de lapte erau de multe ori înțelese ca ritualuri de purificare.
În imagistică alchimiei, laptele, împreună cu sângele, sunt simboluri pentru cele două elemente primare, sulful și mercurul, precum în lucrarea "Grădina chimică " (1624) a lui Stolcius: "Două nobile râuri deosebit de frumoase / Ale celui mai alb lapte și roșului bogat al sângelui / ... Cele două din care când au fost fierte / Îți vor da greul aur prețios".
Conform mitologiei clasice, Calea Lactee a fost formată când Hera (Juno) l-a îndepărtat pe tânărul Hercule, sugând viguros, de la pieptul său. Laptele zeiței a fost vărsat și a curs de-a lungul cerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu