Măgarul: Simbol și semnificație

 Măgarul este un animal cu asocieri simbolice divergente. În Egiptul antic era, de obicei, corelat cu zeul Seth (Setesh), ucigașul divinității Osiris. De aceea, hieroglifei pentru măgar i-a fost adăugată alta, un cuțit (înjunghiind animalul în umăr), pentru a se face acest însemn periculos inofensiv. 

În Grecia, Dionysius era portretizat călărind un măgar. Romanii vedeau măgarul ca o referință la Priapus, zeul procreației și fertilității și, din acest motiv, au inclus animalul în suita zeiței Ceres.     

 

Pe de altă parte, a apărut în povești și fabule ca o creatură ridicolă. Astfel, o sculptură în piatră palatină îi batjocorea pe creștini ca venerand un măgar răstignit (Hristos fiind portretizat aici cu trupul unui bărbat și cu un cap de măgar). 

În Biblie, Numerii 22, se spunea povestea măgăriței lui Balaam, care înțelegea voința lui Dumnezeu înainte ca această să poată fi deslușită de stăpânul său. 

Iisus a călărit un măgăruș în Ierusalim. Imaginea familiară a scenei nativitățîi cu un bou și un măgar lângă ieslele pruncului Iisus provine dintr-o evanghelie apocrifă aparținând lui Matei. Într-o altă interpretare, măgarul îi simbolizează pe neevrei, iar boul pe evrei.

Într-una din tradițîi se pune accentul pe latura umilă și blandă a animalului. Într-o altă, opusă, se evidențiază prostia, lenea, încăpățânarea și lascivitatea sa. 

În sculptura romanică, asemeni țapului, măgarul simbolizează indolența și neastâmpărul erotic. În Evul Mediu, "prostia" sa se referea la o credință insuficientă și, din acest motiv, apostolul Toma care se indoise de veștile învierii lui Hristos, și sinagoga, personificarea iudaismului, erau înfățișați întovărășiți de măgari. 

Pe de altă parte, există descrieri ale scenei în care un măgar îngenunchează în fața prescurii comuniunii sfințite purtate de Sfântul Antonie de Padua, ceea ce amintește de măgarul lui Balaam și recunoașterea sfințeniei de către acesta. 

În textul creștin timpuriu "Philologus" se spune că un măgar sălbatic mușca oarganele reproductive ale unor mânji pentru a-i face eunuci și că de la acesta au învățat persanii castrarea. Textul adaugă morala că este mai bine să se ducă o viață de celibat și să se obțină "copii spirituali", deoarece sămânța nouă" este cea a vieții ascetice, "de abstinență și autostăpânire voluntară". 

Un obicei medieval legal îi obliga pe cei condamnați pentru adulter să călărească pe străzi un măgar!

Măgarul: Simbol, legendă și superstiții