Narcis: Simbol și semnificație

 Narcis (Narcissus), în mitologia romană, așa cum a fost descris de Ovidiu în "Metamorfozele", era un tânăr nemaipomenit de frumos, fiul unui zeu al râului (Cephisus) și al unei nimfe. Vizionarul Tiresias a profețit o viață lungă pentru pruncul Narcis atât vreme cât "nu se cunoștea niciodată pe sine însuși". 

Nimfa Echo, căreia zeița Hera îi luase darul vorbirii (ca pedeapsa pentru locvacitatea sa exagerată) îl iubea pe Narcis dincolo de rațiune, dar era incapabilă să-i mărturisească afecțiunea pe care i-o purta; nu era decât o voce neîntrupată, în stare numai să repete cuvintele altora.                    

Din cauza respingerii reci, lipsite de inimă, a tuturor celor care voiau să-l atragă într-o relație de iubire, zeița răzbunării, Nemesis, l-a făcut să bea dintr-un izvor de pe muntele Helicon, determinându-l astfel să de îndrăgostească nebunește de propria reflexie în apă.

Narcis şi lacul | Poveste de Paulo Coehlo

Nefiind capabil să se desprindă de imaginea sa reflectată, nu a putut decât să se privească languros și apoi să moară, sclav și victimă a propriei sale frumuseți seducătoare. 

A fost transformat într-o floare care-i poartă numele (narcisa). Floarea a devenit pe larg cunoscută ca un simbol al primăverii, dar și al somnului, morții și reinvierii, întrucât părea să se retragă vara, dar ieșea în evidență primăvara. 

Deoarece forma să aducea cu cea a unui crin, a apărut frecvent în picturi ale Fecioarei Maria. Cu toate astea, Narcis a rămas un simbol al exageratei iubiri de sine, "narcisiste" (și vanității patologice), care nu conștientizează cu adevărat orice altceva / altcineva din lume. 

În China, narcisa ("shuihsien", literal "nemuritoarea apei") este un simbol de Anul Nou al fericirii și norocului. 

Florile: Simbol și semnificație