Șopârla: Simbol și semnificație

În textul creștin timpuriu "Physiologus", se spune că atunci când șopârla

îmbătrânește și ochii ei își pierd puterea vederii, se strecoară în crăpătura unui zid

orientat către est. Când răsare soarele, "ochii săi i se dechid și vederea sa este

refăcută. Așa, la fel, când descoperi că vederea din inima ta devine tot mai

întunecată, caută soarele răsărind din dreptate, din Domnul nostru Iisus Hristos, iar El

îți va deschide ochii inimii".

Ca animal care hibernează, șopârla a fost investită ca simbol al morții urmate de

înviere. Totodată, a apărut pe monede ca fiind omorâtă de zeul soarelui (Apollo

Sauroctonus). Pe monede romane era asociată cu Salus, zeița siguranței și

bunăstării, poate din cauza abilitățîi de a-i crește o coadă nouă după ce cea veche

îi era tăiată, ruptă.

În cartea de vise a lui Artemidorus, se zicea că șopârla indică o “dispoziție, o atitudine

disprețuitoare”.

Teologia creștină a preluat aspect pozitive ale sale (renașterea, reîntinerirea prin

lepădarea de pielea să, aspirația către lumina spirituală) și a reprezentat șopârle pe

suporturi pentru lumânări, cădelnițe și altele.

Asemeni albinei, șopârla poate întruchipa sufletul. Exista credința că, în această

formă, poate ieși din gura unei persoane adormite care, după întoarcerea

animalului inaluntrul său, putea fi capabilă să-și amintească ce a făcut acesta în

exterior.