Dragonii: Simbol și semnificație

Dragonii sau balaurii sunt elemente importante în simbolistica multor popoare. Sunt portretizați întotdeauna ca având o formă de reptilă, uneori ca șerpi ori crocodili gigantici înaripați. Care este originea acestui simbol?

Încercarea de a -i asocia cu acei "dragoni" care au existat în realitate, cu dinozaurii din mezozoic, nu constitue o explicație satisfăcătoare, de vreme ce dinozaurii nu au fost contemporani cu rasa umană, oamenii umblând pe pământ cu sute de milioase de ani după dispariția lor. Cu toate astea, într-o teorie a lui Edgar Dacque, se pretinde că ar exista o memorie primară, ajungând înapoi în timp înainte de apariția oamenilor, care ar fi prezervat imaginea dinozaurilor.   

                 

În mituri ale creației, dragonii, sunt, de obicei, creaturi violente primordiale care trebuie să fie înfrânte de zei. Mai târziu, eroi și străbuni din familii nobile au preluat rolul de ucigași de dragoni, semnificând superioritatea intelectului uman învingând aspectul neîmblânzit al naturii.

În basme și legende, omorârea unui dragon este frecvent  un testal vitejiei eroului; dacă el reușește să nimicească creatura, urmează să obțină o comoară sau să elibereze o prințesă captivă. În acest caz, dragonul este un simbol al elementului animal, bestial, ce trebuie să fie înfrânt prin putere și disciplină. 

În simbolistica creștină, dragonul întruchipează elementul diabolic ori pe satanicul Lucifer, pe care arhanghelul Mihail l-a învins și l-a aruncat în hăul iadului. De aceea, dragonii sunt adeseori asociați cu focul, portretizați ca suflând foc prin gurile lor sau ca și creaturi ale haosului primordial care pot fi distruși numai prin manevrarea disciplinată a abilității mentale și fizice.

Sfinxul: Simbol și semnificație

Spre deosebire de concepția occidentală, în Asia de est dragonul este considerat un simbol al fericirii, fiind capabil să producă poțiunea nemuririi. El reprezenta esența primară a yang din filosofia chinezească, procrearea, fertilitatea. Era folosit de multe ori decorativ în scopul apărării față de spiritele rele. În numeroase povești și legende chinezești, dragonii au un rol major și, din această cauză sunt un motiv principal în artă plastică și în artizanat. Numărul de dragoni de pe brocartul veștmintelor nobililor, generalilor era reglementat cu strictețe, numai împăratul putând avea pe hainele nouă dragoni. Începând cu dinastia Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), dragonul de turcoaz a devenit simbolul împăratului.

Dragonul este cel de-al cincelea semn din zodiacul chinezesc și un simbol astrologic al estului, soarelui răsărind și al ploii de primăvară. Pe de altă parte, dragonul alb guverna vestul și moartea. Potrivit tradiției, în decursul iernii dragonii trăiau sub pământ, dar reveneau la suprafața acestuia în a doua lună a calendarului chinezesc, iscând tunete și primele ploi. Există multe festivaluri ale dragonului, cu focuri de artificii, în a două zi a celei de-a două luni a anului chinezesc. În arta decorativă sunt înfățișați adesea doi dragoni jucându-se cu o bilă ("bila tunetului"), cu care dau naștere astfel ploii fertilizatoare. 

În Japonia, de asemeni, dragonul este întruparea divinității ploii. Fântânile din jurul templelor japoneze au frecvent dragoni din bronz din care țâșnesc trombe de apă. 

Șopârla: Simbol și semnificație