Gâsca: Simbol și semnificație
Gâsca, o pasăre având o funcțiune simbolică asemeni celei a lebedei, a fost adeseori asociată cu lumea femeilor și gospodăria.
În vremuri străvechi, gâștele sălbatice erau prinse cu capcane, fiind apoi domesticite în Egipt. În Grecia, totodată, gâsca a devenit rapid un animal de sacrificiu și o sursă a unei mâncări ieftine.
În Roma, gâsca a fost ingrășată, iar ficatul sau a fost apreciat ca o delicateță. Se spune că vigilența gâștelor i-a salvat pe romani când galii au încercat să asalteze Capitoliul.
Se credea despre carnea gâștei că este un afrodisiac și că bila păsării avea potențialul de a crește potența unui bărbat. A fost atributul lui Venus (Afrodita), a lui Marte (posibil din cauza episodului cu gâștele Capitoliului), a lui Cupidon și a lui Priapus, zeul fertilității.
Zborul gâștelor sălbatice a fascinat șamanii siberieni; în transă, preotul simțea că este purtat prin văzduh împreună cu ele și le imita țipetele.
În trecut, iarna, în Occident, gâsca domestică împodobea masa de sărbătoare a țăranilor și orășenilor. Semnificația sa culinară și-a făcut loc în legenda Sfântului Martin care, din modestie, refuzase să fie numit episcop, ascunzându-se într-un coteț cu gâște. Totuși, găgăitul indignat al păsărilor i-ar fi trădat curând ascunzătoarea. Expresia "a mânca gâsca sfântului Marți" se referă la o "răzbunare" față de indiscreția păsărilor.
Stârcul: Simbol și semnificație
"Locvacitatea" gâștei a făcut-o un simbol al persoanelor în vârstă foarte vorbărețe. În bestiarele medievale, pasărea este întruchiparea oamenilor vigilenți; gâștele sălbatice cenușii sunt asemeni creștinilor devotați care se mențin la distanță de vânzoleala lumii și poartă straie din pânză de sac cenușie.
Pe de altă parte, așa cum menționa Unterkircher, "Gâștele domesticite, cu pene albe sau colorate, aduc cu locuitorii orașelor, care se îmbracă într-o manieră similară. Cu strigătele lor zgomotoase de-a lungul ulițelor de la țară, sunt precum oamenii care în viața comunitară se dedau pălăvrăgelii și bârfei malițioase".
Gâsca a apărut frecvent în legende, basme și expresii populare. Forma gâtului gâștei când ajunge să ciupească o victimă nesuspicioasă și asemănarea acestuia cu un policar îndreptat în sus pentru o acțiune similară pot explica asocierea păsării cu practica lipsită de delicatețe a "bârfei".
Niciun comentariu: