Păunul: Simbol și semnificație
Păunul (în limba greacă, "caos", în cea latină, "pavus") este o pasăre ce provine din India, unde extinderea splendidă a penelor cozii sale (numai la mascul, femela fiind atât de puțin ostentativă încât a devenit ignorată în simbolism) a făcut-o un simbol al soarelui.
Păunul a călătorit pe căile Babilonului, Persiei și Asiei Mici către Samos, loc în care a ajuns pasărea sacră a templului Herei. În secolul al V-leaî .Hr. atenienii plăteau sume însemnate pentru a vedea păuni expuși ca și curiozități. În secolul al II-lea î.Hr., romanii au considerat păunul pasărea sacră a zeiței Juno.
În India, mulți zei au fost portretizați călărind pe păuni. În lumea occidentală, pasărea era văzută ca o ucigașă de șerpi, iar culorile strălucitoare ale penelor sale erau explicate de presupusa sa abilitate de a transformă veninul de șarpe într-o irizație solară.
În Orientul Mijlociu, kurzii "jedizi" ("veneratorii diavolului") considerau pasărea, numită "Melek Taus", adică "păunul rege", un mesager al lui Dumnezeu. Pentru musulmani, păunul simboliza cosmosul sau soarele și luna.
În creștinismul timpuriu, de asemeni, păunul avea în general asocieri pozitive: se credea despre carnea păsării că nu avea cum să se strice (un simbol al lui Hristos îngropat), iar năpârlirea sa și creșterea de noi pene primăvara a făcut păunul, similar, un simbol al reînnoirii și învierii. Epoca creștină a păstrat, de asemeni, o superstiție străveche conformă cărei sângele său alunga spiritele rele. De aceea, păunul a apărut frecvent printre animalele descrise în grajdul nașterii lui Hristos. Doi păuni bând dintr-un potir simbolizau renașterea spirituală, iar heruvimii erau înfățișați de multe ori cu aripi constistând din pene de păun. "Ochii" de pe penele lor erau simboluri ale omniscienței divine, iar carnea păsării era înzestrată cu proprietăți vindecătoare.
Trăsături negative s-au adunat în textul creștin timpuriu Physiologus: păunul, se scrie aici "merge fudul, se mândrește cu aparența sa, își arată penele și privește de sus în preajma sa. Dar, când se uită la picioarele sale, slobozește un strigăt furios: urâte, ele nu se potrivesc cu înfățișarea sa de altfel splendidă." Urmează o interpretare simbolică: creștinii se pot bucura de trăsăturile lor bune, însă "când îți vezi picioarele, de exemplu, neajunsurile tale, atunci strigi la Dumnezeu în lamentație și urăsti ceea ce este nedrept în tine, și așa cum păunul își urăște picioarele, așa poți apare în fața mirelui (ceresc) liber de păcat".
Și în bestiarele medievale, păunul era un simbol al vanitățîi, luxului și aroganței. Chiar și clericii erau avertizați să nu cadă în plasa acestor atitudini: "Când păunul este lăudat, el își înalță coada, exact cum un preot, ridicat în slăvi de lingușitorii săi, își ridică spiritul într-o glorie vană. Când (păunul) își înalță coada, ale sale părți din spate sunt dezgolite și apare ca o figură ridicolă, împăunându-se în van el însuși" (Unterkircher). În descrieri baroce ale dumului Crucii, Iisus, dezbrăcat de hainele sale, ispășește pentru păcatul vanității omenirii simbolizat de un păun portetizat în apropierea sa. Și pentru trubaduri, pasărea reprezenta mândria arogantă (superbia).
Sub influența tradiției indiene (zeița Sarasvati călărea un păun, iar zeul Indra stătea pe un tron al păunului) pasărea a fost văzută favorabil în China."Păunul ("k'ung-ch'iao") a fost la chinezi întruchiparea frumusețîi și demnității, capabil să izgonească spiritele rele și dansând când privirea ii cădea asupra unei femei frumoase. Penele păunului au fost simboluri ale rangului împăraților Manchu, și erau expuse în vase. Păunii erau, de altfel, ținuți în grădinile tradiționale chinezești.
În simbolismul alchimiei, aripile irizate ale păunului (cautla pavonis) se referă în anumite texte și imagini la transformarea metalului obișnuit în aur.
În heraldică, păunul apare puțin frecvent, desemnând, desigur, nu atât "superbia", cât simbolismul tradițional pozitiv al învierii și slavei divine.
Struțul: Simbol și semnificație
Niciun comentariu: