Runele: Simbol și semnificație

 Runele sunt marcaje simbolice asemănându-se (ca funcțiune) cu literele alfabetului. Ele s-au dezvoltat (ipotetic prin imitarea liberă a unor simboluri mediteraneene) îndeosebi în variate culturi germanice. 

Înșiruirea tradițională de rune nu corespunde alfabetului nostru, ceea ce sugerează că s-au dezvoltat independent, nefiind numai o simplă codificare a alfabetului roman sau grecesc.                   

Runele individuale au fost gândite ca legate de puterile magice ale anumitor zeități germanice. 

Deși abia în Evul Mediu timpuriu runele au fost folosite în scrieri obișnuite din Scandinavia și Iutlanda, utilizarea lor ca oracole datează aparent din primul secol.

Oricum, odată cu răspândirea creștinismului, astfel de scrieri (din cauza asocierii lor cu religii mai vechi, politeiste) au ajuns să fie mai puțin comune până când, în cele din urmă, au fost interzise întru totul.

În fervoarea mișcărilor fasciste moderne, runelor li s-a atașat o semnificație în principal religioasă, care are puține justificări istorice.

"Sigrune", o versiune de tip fulger a literei S provine dintr-o rună corelată cu soarele, fertilitatea și apărarea față de demoni; Lebensrune, o rună întrebuințată la sfârșitul unui cuvânt în loc de R, a avut originar asocieri simbolice ambivalente, legate atât de noroc, cât și de ghinion, și a fost tradițional cuplată cu coarne triple inversate pentru a forma un simbol al unei perechi de zei "gemeni". 

O altă rună, simbolizând vitele, proprietatea și averea, a fost asociată cu Freyr, zeul fertilității. 

Elementele: Simbol și semnificație