Sarea: Simbol și semnificație

 Sarea (în limba greacă, "hals", în cea latină, "sal") este un mineral văzut tradițional ca indispensabil (sub formă de clorură de sodiu) pentru mâncare, menționat în simpozionul lui Platon și folosit totodată pentru conservarea hranei.

Cuvântul latinesc "sol" înseamnă și "spirit", iar "salsus" (literal "sărat") semnifică "ironic". Homer a numit sarea ca fiind "divină"; aceasta era întrebuințată și pentru purificarea simbolică în jertfe expiatoare și în celebrări ale misterelor antice. În Roma străveche, sarea era frecată pe buzele pruncilor ca protecție împotriva pericolului.

Există mituri siriene povestind despre cum zeii au învățat oamenii să utilizeze sarea. Gabyia, zeița lituaniană a focului sacru, era onorată prin aruncarea de sare în flăcări.                    

Sarea era crezută a izgonii demonii și, chiar și în epoca modernă, legende ale "sabaturilor vrăjitoarele" se referă la absența sării din toate mâncărurile servite cu aceste prilejuri.

În Biblie, sarea simbolizează înțelegerea, legământul lui Dumnezeu cu oamenii săi (de exemplu, "Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare." (Leviticul 2:13); Elisei a purificat un izvor aruncând sare în el (2 Împărați 2:19-22). În predica de pe munte, Iisus se referea la ucenicii săi ca "sarea pământului" (Matei 5:13), iar Sfântul Jerome îl numea pe însuși Hristos sarea mântuitoarea care penetrează cerurile și pământul. 

Există, totodată, referințe despre aspecte negative ale sării. După distrugerea Cartaginei, romanii au împrăștiat sare peste pământul din imprejurimea acestuia pentru a-l face pentru totdeauna arid, la fel cum a procedat Abimelec cu orașul cucerit Sihem (Judecători 9:45).

Soția lui Lot s-a transformat înre-un stâlp de sare după ce s-a uitat în urmă la distrugerea Sodomei și Gomorei (Geneza 19:26).

În India, sarea era considerată un stimulent puternic, și asceților, brahmanilor făcând anumite jertfe, precum și noilor căsătoriți le era interzis să o consume. 

În limbajul alchimiei, "sarea" se referă nu la clorura de sodiu, ci la al treilea "principiu", împreună cu sulful și mercurul, reprezentând "tangibilul" (o interpretare care pare să origineze de la Paracelsus). 

"Sal" este menționată și în alte contexte simbolice, de exemplu "sal sapientae" ("sarea înțelepciunii"). 

Superstiţii despre sare