Solomon: Simbol și semnificație
Solomon (în limba ebraică, Shelomo sau Shlomo), înțeleptul rege al Israelului (961-931 î.Hr.), este binecunoscut în prezent și pentru faimoasa sa judecată în privința adevăratei mame a unui copil disputat ("Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte.") (I Regi: 16-28).
Solomon a fost fiul regelui David și a lui Bathsheba. A stabilit relații pașnice cu Egiptul și Fenicia, și-a asumat voiaje de negoț, a reorganizat armata, a simplificat administrația și a adus prosperitate poporului său.
În istoria intelectuală, construcția sa a templului din Ierusalim este de o mare importantă. Acest templu este, în particular, notabil în legenda masoneriei, în care meșterul constructor Hiram Abif, ce a fost ucis de trei lucrători zilieri, este marele martor al rangului său, recunoscut pentru păstrarea secretului său a cuvântului de ordine.
"Prin construirea de către Solomon a templului, Dumnezeu a ales sălașul său fix în Ierusalim. Locul sfânt, anterior tranzitoriu în sau prin Ierusalim, a ajuns să se odihnească; similar, Poporul Ales se va odihni în Țara Făgăduită. Slava lui Dumnezeu locuiește templul, și acesta este plin de prezența Sa. Yahveh a ales templul ca locuință a sfântului său Nume" (A. Stager).
În tradiția biblică, Solomon este recunoscut ca autor al Proverbelor și, mai ales, a Cântecului lui Solomon, o colecție de cântece de nuntă plină de ardoare erotică, înțeleasă frecvent ca un text de celebrare a cultului lui "hieros gamos", ori ca o celebrare a dragostei conjugale.
În tradiția bisericii, textul este înțeles ca o alegorie, dragostea dintre un bărbat și soția lui reprezentând iubirea lui Dumnezeu pentru oamenii săi, iubirea lui Hristos pentru biserica Sa, și uniunea mistică a sufletului omenesc cu Creatorul.
Hexagrama, sau steaua cu șase colțuri, a ajuns să fie cunoscută ca "sigillum Salomonis" ("sigiliul lui Solomon"), ori "scutum Davidis" ("scutul lui David") și, apoi, ca "Steaua lui David".
Niciun comentariu: