Struțul: Simbol și semnificație

 Struțul (Struthio camelus) era desemnat originar în limba greacă de același cuvânt ca și "vrabia" (Struthus). Confuzia a fost evitată prin adăugarea pentru struț a calificativului "megas" ("mare") sau prin folosirea formei lingvistice "Struthocamelus" (literal, "struțul cămilă" ori "struțocămila"), o referință la mărimea păsării și a formei picioarelor sale. 

Habitatul struțului din Africa este confirmat de picturi în peșteri preistorice și timpuriu istorice. Aristotel credea că struțul era în parte pasăre, și în parte mamifer.    

                    

Pana simbolizând zeița egipteană Maat a fost aparent una de struț.

Textul creștin timpuriu Physiologus (din secolul al II-lea) laudă penele "frumoase, irizate" ale struțului și oferă următoarea relatare: pasărea "zboară jos deasupra feței pământului... Mănâncă tot ce găsește. Îi vizitează chiar și pe fierari, devorând de la ei fier încins la roșu, trecându-l imediat prin intestinele sale, din care iese încă strălucind. Acest fier este, oricum, ușurat și purificat prin procesul digestiei, așa cum am văzut cu ochii mei în Chios. Pasărea depune ouă dar nu le clocește în modul obișnuit: stă în fața acestora și le privește intens; ouăle se încălzesc sub fierbințeala privirii sale, iar puii ies apoi din acestea... De aceea, în biserică, ouăle sale sunt propuse ca un model pentru noi: când stăm împreună și ne rugăm, ochii noștri trebuie să-l privească pe Dumnezeu, pentru că El îndepărtează păcatele noastre". 

O altă relatere, conform căreia căldură soarelui clocea ouăle struțului a servit ca o analogie pentru trezirea la viață a lui Hristos în mormânt. Ieșirea puilor din ouă fără implicarea parentală (care, desigur, nu are o validitate zoologică) a ajuns să simbolizeze virginitatea Sfintei Maria. 

Cămila: Simbol și semnificație

În bestiarele medievale, inabilitatea struțului de a zbura l-a făcut, asemeni lebedei, un simbol al ipocriziei religioase. Își întinde frecvent aripile ca pentru a zbura, dar nu poate părăsi pământul "la fel ca ipocriții care dau aparența de sfințenie, dar în acțiunile lor nu sunt niciodată sfinți... Astfel, ipocriții sunt trași în jos de bucuriile lor lumești și nu se vor înălța nicicând pentru a atinge rasplațile cerurilor" (Unterkircher), spre deosebire de șoimi și stârci, ale căror trupuri sunt mai ușoare, permițându-le să zboare cu ușurință.

Struțul apare și ca un simbol heraldic, precum în blazonul poetului J. A. Eisenbart (1666-1727), al cărui nume însemna literal "pasărea de fier" și, împreună cu potcoavele din orașul austriac Leoben, asociat  mult timp cu industria fierului. Amândouă aspecte comemorau abilitatea legendară a păsării de a digera fierul. 

Stârcul: Simbol și semnificație