Crinul: Simbol și semnificație

 Crinul a fost foarte respectat, fiind un motiv frecvent în artele decorative din Egipi, Creta minoică și cea miceniană. "Crinul alb în splendoarea sa impunătoare domnește. / Rivalii săi fac tot ce pot, dar viețuiesc puțin și apoi mor. / Noi, de asemeni, vom îmbătrâni repede și vom pieri cu durerile noastre / Dacă grația lui Dumnezeu nu susține, extinde viețile noastre" (W. H. Hohberg ).

În poezie, vocile cicadelor și cele ale muzelor se spunea că sunt "asemeni crinului" (delicate). Conform mitului, crinul a provenit din laptele zeiței Hera, din care câteva picături au căzut pe pământ. 

Afrodita (Venus) ura această floare din cauza aparenței sale de castitate și i-ar fi adăugat pistilele, aducând cu organul reproductiv al unui măgar.      

                              

Cu toate astea, crinul a devenit în lumea creștină un simbol al dragostei pure, virginale. Gabriel / Gavriil, îngerul Bunei Vestiri, este portretizat de obicei ținând un crin, la fel ca soțul Mariei, Iosif, și părinții ei, Ioachim și Ana. 

"Crinii câmpului", care au fost lăudați în predica de pe munte ca modele ale celor care, în credința lor, nu pun întrebări, au făcut aceste flori atributul multor sfinți (inclusiv Antoniu de Padova, Dominic, Filip Neri, Vincent Ferrer, Ecaterina de Siena și Filomena). 

Motivul "fleur-de lys" este important în heraldică: crinii sunt "flori regale... în special din cauza formei lor, asemeni unoe sceptre și întrucât șerpii fug de crini, care au o aromă ce vitalizează inima" (G. A. Bockler, "Ars Heraldica").

Se spunea că un înger i-ar fi dăruit un crin lui Clovis (481-511), regele francilor. Din 1170, "fleur de lys" (ce aduce, de fapt, mai curând cu un iris) a împodobit blazonul regilor Franței. 

Prin Ludovic al XI-lea, a devenit o parte al blazonului familiei Medici și astfel, al Toscaniei și Florenței. Crinul florentin, spre deosebire de versiunea Bourbon, include stamine. 

În simbolismul popular, crinul reprezintă nu numai puritatea (precum într-o procesiune bisericească), ci și "moartea palidă"; legende din Corvey, Hildesheim și Wroclaw, povesteau despre un crin apărut misterios după moartea unui călugăr. 

Legenda crinului de Paște | Legende de Paște