Pragul: Simbol și semnificație
Asemeni întregii porți sau uși, pragul, ca un simbol al tranziției între înăuntru și în afară, necesita o atenție deosebită și rituri speciale.
În multe culturi se credea că pragul era păzit de un spirit tutelar, care nu putea fi înșelat în nici o circumstanță. Obiceiul ca mirele să poarte mireasă peste prag își poate avea originea în încercarea de a trage pe sfoară acest spirit, a-l face să creadă că mireasa a locuit dintotdeauna în casa respectivă.
Spiritul era înzestrat cu puterea de ține în afară locuinței intrușii, demonii și vrăjitoarele. Din același motiv, dar și pentru a ține departe fantomele, japonezii presărau sare peste prag. În Europa, era încrustat pe prag un pentaclu (sau, în regiuni balcanice, chiar pe ușa de intrare în casă).
Evreii fixau un "mezuzah" (o bucată de pergament înscris cu anumite versete din Torah) pe cadrul ușilor caselor lor. Un preot evreu trebuia să poarte clopoței din aur pe tivitura straiului sau: "un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei, de jur împrejur. Aaron se va îmbrăca cu ea că să facă slujba; când va intra în Locaşul Sfânt înaintea Domnului, şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri" (Exodul 28:34-35). În acest fel, intrarea și ieșirea preotului erau clar anunțate, ca nu cumva să fie surprinse puterile supranaturale din prag.
Dagon, zeul filistin al agriculturii, avea în Asdod un templu al cărui prag nu trebuia să fie cu nici un preț călcat (I Samuel 5:5).
Cuvântul "prag" este frecvent folosit figurativ pentru a marca un ement de tranziție. Importanța atașată astfel pragului reamintește atât de spiritul tutelar menționat mai sus, cât și de "riturile trecerii" din tradiții străvechi, marcând atingerea stadiului de adult. În multe culturi, intrările în temple erau flancate de statui ale divinităților tutelare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu