Aripile: Simbol și semnificație (II)

 Aripile nu sunt asociate numai cu îngerii creștini, ci și cu zânele, spiritele și demonii din culturi străvechi. Această preluare a unei forme asemeni păsării este o expresie a corelării cu cerurile, penele lor ajutând la ascensiunea deasupra tarâmului uman. 

Ceea ce sugerează în acest fel simbolic aripile nu este doar abilitatea de a zbura, ci și o "înălțare" sau o îmbunătățire, cel puțin corporală, a cuiva supus gravitației pământului.                 

Astfel, heruvimii, cel mai înalt ordin al îngerilor, sunt reprezentați ca având cele mai bogate aripi.  În Ezechiel 1:4-25, ei sunt descriși ca având patru fețe și patru aripi (tetrapterix), stând pe roți acoperite cu ochi. Ei formează un car trăitor purtându-l pe însuși Dumnezeu. 

În Cartea Apocalipsei, aceștia sunt descriși ca având șase aripi. În ilustrații din cărți medievale, numărul aripilor variază. 

Personificări clasice sunt, de asemeni, portretizate cu aripi, de exemplu, Chronus, zeița victoriei Nike (la romani, Victoria) și Fortuna. 

În arta medievală a bisericii, Ioan Botezătorul, vestitorul lui Hristos, este înfățișat cu aripi. La fel, și "doctor angelicus" Thomas Aquinas, și, mai rar, Sfântul Vincent Ferrer, din cauza dragostei sale angelice pentru umanitate. 

Diavolii nu au fost înfățișați cu aripile "ușoare" ale păsării, ci cele din piele ale liliacului. 

În arta romantică, zânele au fost frecvent desenate cu aripi de libelule și fluturi. 

În dialogul Phaedrus al lui Platon se spune că aripile au puterea de a se "înălța în aer și a purta ceea ce gravitația coboară într-o regiune înalta, care este locuința zeilor"; sunt, totodată, "elementul corporal care este cel mai mult înrudit cu divinul".

Animale mitice și simbolice au fost, de asemeni, înzestrate cu aripi ca o expresie a ușurimii ori apropierii lor de tărâmuri celeste. 

În heraldică, aripile desemnează năzuința sau împlinirea "înălțării cuiva prin fapte lăudabile". 

Aripile: Simbol și semnificație (I)