Ciocanul: Simbol și semnificație

 Ciocanul nu este numai o sculă, ci și un obiect înzestrat cu o semnificativă putere simbolică, sugerând forța și activitatea lăuntrică. În reprezentări simple ale sale a fost adeseori nediferențiat de toporul cu două tăișuri. 

Ciocanul a fost, mai întâi de toate, scula fierarului (un personaj înconjurat frecvent de o aură înfricoșătoare), care putea preschimba fierul în oțel.                                      

Charu, spiritul etrusc al morții, purta un ciocan mare, cu o coada lungă, ca simbol al funcțiunii sale. 

Hefaistos (la romani, Vulcan) avea și el unul. Un ciocan era, de asemeni, arma zeului norvegian al tunetului, Thor; al său "Mjollnir" ("zdrobitorul") revenea în mâinile sale ca un bumerang după ce făcea bucăți uriașii. Ciocanul lui Thor poate fi, oricum, un simbol pozitiv, aducând noroc, precum în consfințirea nunților. Totodată, a apărut ca o amuletă sau pe pietrele mormintelor, ca o apărare față de rău.

Este asemănător ca formă cu crucea egipteană Tau (sau T) din antichitatea târzie.

Au existat și ciocane aidoma unor bâte utilizate pe câmpul de luptă pentru a crăpa capetele, craniile inamicilor. 

În simbolismul masonic, ciocanul (fie unul al pietrarului, fie un ciocan cu două capuri) este unealta maestrului lojei și al celor doi maiștri ai săi. Un târnăcop simbolizează munca care trebuie să fie făcută în "piatră brută" de către ucenic. 

Simboluri și blazoane referindu-se la minerit conțin un ciocan încrucișat cu un târnăcop. Pe hărți, același simbol răsturnat sau inversat indică o mînă abandonată ori una golită de zăcământ. 

Cuiul: Simbol și semnificație