Cuiul: Simbol și semnificație
Cuiul a fost asociat în multe cosmologii arhaice din Europa de Nord cu steaua Nordului, imaginată ca o axa a lumii (axis mundi) în jurul căreia se rotea firmamentul.
În Africa Centrală, numeroase figuri umane sculptate în lemn au fost descoperite ca având cuie bătute în loc de unghii ("fetișuri ale unghiei"). Cuiele, de obicei înfipte cu un ciocan de către un vrăjitor, ca parte a unui ritual, aveau funcția de a reaminti spiritului (gândit a locui în figuri) de o obligație tutelară. În acest caz, cuiul avea menirea de asigurare că spiritul dinăuntrul idolului ia în seamă cu adevărat pe cei care-l imploră să le dea ajutor (pentru bine ori rău).
În simbolismul creștin, cuiul reminteste de răstignirea lui Hristos. La apogeul Evului Mediu, au apărut patru cuie în descrieri ale lui Hristos răstignit. Mai târziu, picioarele sale au fost portretizate ca fiind străpunse de unul singur, totalul cuielor ajungând astfel la trei. 3 cuie sunt, de asemeni, parte a "armelor lui Hristos" ("Arma Christi").
Florile de cuișoare erau văzute pe larg ca simboluri botanice ale Răstignirii, forma lor de cui fiind determinată de ai lor muguri uscați. "Așa cum puful iute al cuișoarelor se revitalizează, se reface, / La fel, reîmprospătați, ne putem relua cursul, / Când credincioșii se spunem mereu voinței lui Dumnezeu / Calea lor nu poate fi decât fericită, binecuvântată și adevărată" (W. H. Hohberg).
Niciun comentariu: