Mandragora: Simbol și semnificație

 Mandragora (în limba latină, "Mandragora Officinarum") este o plantă euroasiatică cu o mare semnificație simbolică. Rădăcina sa cu încrengături, sugerând forma umană, a fost prețuită încă din ani timpurii ai epocii neolitice. 

Potrivit doctrinei tradiționale a "semnăturilor", care susținea că trăsăturile externe ale unei plante indică anumite proprietăți și aplicații medicinale, mandragora purta semnătură divină a "întregii persoane" și, din acest motiv, era considerată ca un panaceu. 

De fapt, planta, din familia Solanaceae, conține un număr de halucinogeni otrăvitori (inclusiv hiosciamină, atropină și scopolamina). Era, de aceea, un ingredient important în unsori ale vrăjitoarelor, ajungând să simbolizeze fiecare tip de necromanție.             

 

                               

Conform legendei, planta creștea sub spânzurători, ivindu-se din "sămânța"  bărbaților cărora li se punea lațul la gât, și putea fi scoasă din pământ numai cu precauții stricte, întrucât putea provoca o coagulare a sângelui mortală, "plângea" când era smulsă din sol, iar câinii mureau la auzul scestor sunete ale sale. Astfel de povești se presupune că au fost folosite pentru a determina creșterea prețului rădăcinii de mandragora și a ajuta la întreținerea credinței în puterile sale magice. A fost atât prețuită, cât și temută, așa cum arată numeroase legende. 

În antichitatea grecească, mandragora era simbolul vrăjitoarei Circe. La evrei, reprezenta un sprijin ca femeile să rămână însărcinate. 

În general, mandragora simboliza forțe de care ființele umane trebuiau să se apropie cu mare grijă.   

Mandragora: Legende, mituri, superstiții și medicină