Oglinda: Simbol și semnificație (II)

 Oglinda își derivă importanța simbolică din credința străveche că persoanele sau obiectele erau legate magic de reflexiile lor în ea. În aceste fel, se spunea că o oglindă poate reține sufletul sau forța vieții unui om. 

Această credință explică obiceiul din multe culturi de a se acoperi toate oglinzile într-o casă sau încăpere în care a murit cineva. În caz contrar, exista temerea că sufletul decedatului va fi închis în odaie și nu va putea niciodată să ajungă la viața de apoi. 

Demoni și creaturi supranaturale se demascau prin faptul că nu aveau vreo reflexie într-o oglindă. Se zicea că unele încarnări ale diavolului (de exemplu, vasiliscul) nu pot suporta să se uite la propriile imagini și că mureau dacă-și zăreau reflexiile într-o oglindă.                   

Oglinzile sunt, de aceea, și amulete oferind protecție față de ființele și forțele satanice. Această tradiție pare să se fi referit originar la suprafețele reflectante ale apelor care ajutau, de asemeni, și la ghicirea viitorului de vreme ce făceau vizibilă un fel de "anti-lume", o versiune alternativă a lumii noastre. 

În antichitate, oglinzile erau confecționate în general din bronz sau argint șlefuit. Oglinzile ca niște discuri etrusce sunt vestite pentru ornamentațiile gravate și imaginile de pe spatele lor înfățișând motive mitologice (de exemplu, muncile lui Hercule), crescând astfel importanța oglinzilor dincolo de simpla lor funcționalitate. 

În Mexicul străvechi erau oglinzi făcute din sticlă vulcanică șlefuită (obsidian). Numele zeului aztec Tezcatlipoca înseamnă literal "oglindă afumată". Și aici se pare că oglinzile aveau un rol în divinație, poate prin invocarea unor viziuni. 

Oglinda are o semnificație specială în tradiția Shinto din Japonia, unde este un atribut al zeiței soarelui, Amaterasu. O oglindă sacră, numită Yatano-Kamagi, face parte din comorile imperiale (împreună cu perle și o sabie) și este ținută în altarului lui Ise, dincolo de atingerea muritorilor obișnuiți. Se zice că este făcută din bronz, sub forma unei flori de lotus. Este înmânată fiecărui nou împărat ca simbol al rangului său. 

În iconografia europeană, semnificația oglinzilor este ambiguă. Pe de o parte, apar în mâinile sirenelor ucigătoare din antichitate sau a lui Luxuria, personificarea poftei trupești și vanității; pe de altă parte, sunt atribute ale virtuților autocunoașterii, Veritas și Prudentia. Mai mult decât atât, oglinda este asociată și cu Fecioara Maria, întrucât ea ne-a dat imaginea și reflexia lui Dumnezeu, Iisus Hristos, fără ca oglinda (însăși Maria) să se schimbe sau să se "spargă" prin asta. 

Toată creația este văzută că o reflexie a ființei lui Dumnezeu. Pentru Jakob Bohme (1575-1624), creația era atât ochiul cât și oglinda în care ochiul se vede pe sine însuși. De altfel, ochii sunt numiți popular "oglinzi ale sufletului". 

Oglinda în legende, credințe, superstiții și magie

O oglindă strălucitoare simbolizează fericirea din căsnicie, una spartă, divorț sau șapte ani de ghinion. Oglinzile întunecate, care nu trimit vreo reflexie înapoi către noi (în vis, de exemplu) sunt, de asemeni, avertismente ale ghinionului sau chiar morții. 

Misticul islamic Jelaleddin Rumi (1207-1273) considera oglinda un simbol al inimii, această trebuind să fie curată și pură pentru a reflecta nediminuată lumina intensă a lui Alah. 

Au fost, fecvent, prelucrări literare ale temei unui aparent anti-univers în care cineva poate câștiga acces printr-o oglindă (de exemplu, în cărțile "Prin oglindă" a lui Lewis Carroll și "Orfeu" a lui Jean Cocteau). 

Semnificația simbolică a oglinzilor din psihologia jungiană este derivată din legende și superstiții tradiționale. Potrivit lui Aeppli, de exemplu, visele despre oglinzi trebuie să fie luate în serios. El a explicat credința tradițională că astfel de vise sunt semne ale morții astfel: "O anumită parte a noastră lipsește pentru că într-o oglindă stăm în afară de noi înșine. Acest lucru aduce un simțământ primar că sufletul a fost luat din noi. Cei care se uită la ei înșiși prea mult într-o oglindă devin șocați și se simt deteriorați. Unii oameni nu suportă să privească la ei înșiși într-o oglindă. Unii, puțini, ca Narcis din mit, se pierd pe ei înșiși când se uită la imaginea lor în apă. Alții, după o explorare exhaustivă a altor regiuni, se pot întoarce la ei înșiși și la realitatea lor numai după ce privesc într-o oglindă și își verifică adevărata lor existență". Astfel, în acest context, ambivalența oglinzilor ca simboluri variază odată cu atitudinile personale și maturitatea celor care se examinează pe ei înșiși în ele. 

Oglinda: Simbol şi semnificaţie (I)