Baia și îmbăierea: Simbol și semnificație
Încă din timpuri străvechi, baia nu a servit numai pentru curățarea corpului; "curățirea" acestuia a devenit asociată cu puritatea simbolizând eliberarea de "murdăria păcatului", pe care o îndepărta apa.
De exemplu, "marea baie" din cultura orașului Mohenjo-daro (de pe valea Indusului, circa 2.500 î.Hr.), măsurând 12 metri pe 7 metri, a fost faimoasă, spre deosebire de bazinele din templele indiene mai târzii pentru ritualul purificării.
Băi nocturme pentru scopuri similare au fost obișnuite și în vechiul Mexic. Chiar și mai comun în aproape toate civilizațiile a fost ritualul de spălare a unor părți ale corpului, așa cum este cazul în Islam.
În China antică, mirele și mireasa erau îmbăiați înainte de ceremonia căsătoriei. Tot la chinezi, într-o singură zi din 12 luni, statuile lui Buddha din temple erau îmbăiate, iar băile marcau fiecare nouă faza din viața unei persoane.
În decursul Misterelor Eleusine, participanții trebuiau să se îmbăieze în mare. În iudaism, o femeie este obligată să facă un ritual al băi cunoscut că "mikveh" șapte zile după încheierea menstruației sale lunare și, pentru un minimum de 12 zile, unei femei ii este permis să facă dragoste cu soțul ei.
Botezul, așa cum era făcut de Ioan Botezătorul, implica nu numai stropirea cu apă a capului, ci cufundarea totală în râu, însuși Iisus find botezat astfel.
Din punct de vedere laic, îmbăierea în fântâni ale tinereții din arta plastică europeană, îndeosebi în cea a Renașterii, simboliza renașterea. În sfera ecleziastă, spovedania și apoi iertarea se desfășoară ca băi de curățire pentru suflet, care este, de asemeni spălat pentru a deveni curat prin lacrimile pocăînței. Pe de altă parte, martiriul era considerat "un botez cu sânge".
În alchimie, dizolvarea împreună a sulfului și mercurului este numită "îmbăierea" conjugală a regelui și reginei.
În vremea creștinismului timpuriu, băile publice ale Romei aveau pentru creștini asocieri simbolice negative, ca locuri de desfrânare.
Cultura îmbăierii din Evul Mediu, care este descrisă pe larg în ilustrațiile celui mai vechi manuscris iluminat al Bibliei ("Wenzelsbibel", din Biblioteca Națională Austriacă), s-a întrerupt brusc odată cu răspândirea bolilor venerice de la începutul perioadei moderne.
În psihologia analitică, imaginea băii este asociată cu reîntoarcerea în pântecul matern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu