Broasca: Simbol și semnificație
Deși un animal mic, broasca este unul dintre cele mai interesante din punct de vedere simbolic. În Egiptul antic, datorită fertilității sale, metamorfozei sale impresionante din ou în mormoloc, și apoi într-o creatură cu patru picioare nu întru totul lipsită de trăsături umanoide, broasca a fost un simbol al genezei și vieții reproductive.
În mitologia egipteană, zeii Ogdoad (opt divinități primordiale venerate în Hermopolis), născuți din nămolul primordial, au fost portretizați adeseori cu capete de broască. Zeița nașterii, Hekek sau Hiqet, o moașă bună din religia populară, era văzută ca o broască.
În China antică se credea că icrele broaștei cădeau din cer odată cu roua, broască fiind astfel numită metaforic "ienchi" ("cocoșul cerului"). O asociere mitică cu luna poate explică, de asemeni, acest lucru. Un mit străvechi spunea că unul din cele două suflete ale unei persoane este format aidoma unei broaște. Există credința că poeții și împărații aveau puterea de a opri orăcăitul broaștelor cu o singură poruncă.
În antichitatea europeană aflăm mitul țăranilor licieni ce au înnoroit o zeiță însetată care pentru a bea apă, se scufundă ea; pentru a se răzbuna, zeiță i-a transformat în broaște.
Broască a avut un mare rol în magie, ceea ce l-a determinat pe Pliniu să remarce că dacă ar fi puși să decidă magicienii, broaștele ar fi mult mai importante în lume decât toate legile sale. Limba broaștei, de exemplu, pusă pe inima unei femei adormite, ar fi făcut-o să răspundă cu sinceritate la orice întrebare.
În imagistica iudeo-creștină, "plaga egipteană" a broaștelor (Exodul 8) a avut un impact notabil, această asociere negativă a animalelor regăsindu-se și în cartea Apocalipsei (16:13). Părinții timpurii ai bisericii s-au referit la traiul în mâl al broaștei și orăcăitul ei zgomotos, văzând-o ca un simbol al diavolului sau al ereticilor promovând o doctrină falsă.
Pe de altă parte, în Egiptul coptic, imaginea timpurie pozitivă a broaștei s-a perpetuat, aceasta apărând pe lămpi de ulei ca un simbol al învierii.
În Europa, broască este un atribut al Sfântului Herve și Sfântului Pirmin din Reichenau, despre care s-a zis că împărtășiseră abilitățile conducătorilor și poeților (chinezi) de a le porunci broaștelor să facă tăcere.
Psihologul Aeppli nota că deși broasca dezgustă mulți oameni, ea este un simbol pozitiv în vise. Dezvoltarea sa către maturitate și natură umanoidă a "mâinilor" sale palmate au făcut broască imaginea unui grad major al transformării psihologice. Astfel, în basme ("Prințul fermecat" al fraților Grimm) o broască (disprețuită) se transformă într-un prinț arătos.
Broasca este corelată într-o mare măsură cu vitalitatea, iar cea râioasă cu gravitația. Cea din urmă, în vise, este un animal feminin, matern.
Orăcăitul broaștei pare să aibă o semnificație religioasă în acest mesaj de la "Domnul și Mântuitorul" transmis de vizionarul stirian Jakob Lorber (1800-1864): "Broasca orăcăie cea mai mare parte a zilei cu o bucurie pură pe care o simte trăind în gaura sa din mâl; orăcăitul ei este un imn de laudă a Mea pentru înmânarea către aceasta a darului vieții"; poate servi astfel ca "un apostol învățător" al umanității.
Șopârla: Simbol și semnificație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu