Cerbul: Simbol și semnificație
Un animal proeminent în culturile europene, cerbul a fost frecvent cuplat cu taurul pentru a forma o dualitate mitică și cosmologică, asemeni sălbaticilor cai și tauri din picturile din peșteri din epoca de gheață.
Cornele cerbului, similare ramurilor unui copac, cu regenerarea lor periodică, l-au făcut un simbol al reîntineririi, renașterii și scurgerii timpului.
În mitologia norvegiană, patru cerbi se hrănesc de pe cele mai înalte crengi ale copacului vieții, Yggdrasi, cu muguri (ore), flori (zile) și ramuri (anotimpuri). Pe de altă parte, coarnele cerbului erau văzute ca și un simbol al razelor soarelui.
În antichitate, cerbul era considerat inamicul șarpelui veninos, pielea sa fiind o amuletă contra mușcăturilor de șarpe, iar pudra făcută din coarnele lui asigurând protecție semințelor de pe câmpuri față de magia neagră.
În China antică, cerbul ("iu"), prin omonomia cu cuvântul pentru "bogăție" a ajuns să simbolizeze averea și, de asemeni, pietatea filiala (conform legendei unui tânăr deghizat în piele de cerb pentru a obține lapte de căprioară ca o doctorie pentru părinții săi orbi). Animalul întovărășea zeul longevității, Shou-hsing.
Iconografia creștină a fost în mare parte influențată de Psalmul 42 din Biblie: "Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!" Potrivit textului creștin timpuriu Physiologus, "cerbul scuipă apă în fiecare crevasă în care se ascund șerpi veninoși", îi aduce astfel la suprafața pământului și îi strivește sub picioarele sale. "Așa lovește Domnul nostru șarpele, diavolul, cu o apă cerească". În alt sens, asceții sunt aidoma cerbului: "cu lacrimi de penitență, ei sting săgețile în flăcări ale răului și calcă în picioare marele șarpe, diavolul, și îl omoară".
Se spunea, totodată, că cerbul este capabil să absoarbă șerpii din găurile lor, și se proteja de otrava lor bând apă de izvor în decurs de trei ore. Apoi, se zicea, cerbul trăia încă 50 de ani. "Dacă ai în inima ta șarpele, adică păcatul, atunci aleargă către izvoare, către venele Sfintei Scripturi, bea apă vie... și ai să mori fără de păcat" (Physiologus).
Bestiarele medievale se refereau și ele la acest lucru. Conform lor, cerbul descoperise puterea miraculoasă a plantei frăsinel (Dictamnus albus). Când avea înfipte în corpul său săgeți ale vânătorilor, folosea această iarbă pentru a le îndepărta și a-și vindeca rănile produse de ele.
Se pretindea și că un unguent făcut din măduva cerbilor era eficace pentru tratarea febrei.
Taurul: Simbol și semnificație
Cerbul a apărut adeseori în heraldică, semnificând "blândețea", întrucât se credea că nu avea bilă galbenă, motiv pentru care avea o viață lungă, ajungând la vârsta de 100 de ani.
Coarnele sale erau asociate cu puterea. Pe de altă parte, expresia "a se pune coarne unui soț" are următoarea proveniență... Împăratul grec Andronicus amplasa coarne de cerb în casele femeilor cu care se culca, autorizandu-le astfel să vâneze. De asemeni, în vremea lui Galeazzo Sforza, conte de Milano, femeile nu se rușinau să se culce cu prinți fiindcă soții lor nu erau împovărați de gelozie din cauza asta și primeau coarne de aur și mari onoruri.
În miturile celtice, cerbii erau "vitele zânelor" și mesageri dintre lumea zeilor și cea a muritorilor. Zeul celtic Cemmunos era portretizat cu coarne de cerb pe capul său, asemeni șamanilor străvechi.
În sculptura creștină din Evul Mediu, cerbul este uneori înfățișat ciugulind din struguri simbolizând oamenirea care, chiar și pe pământ, se poate bucura de fuctele miluinței lui Dumnezeu. Străduința cerbului de a depăși iarna, și a ajunge la primăvară, simboliza dorința de purificare prin botez.
În imagistica alchimiei, cerbul era un simbol în contextul mitic al vânătorului Actaeon, care fusese transformat într-un astfel de animal de zeița Diana (Artemis). Pentru alchimiști, cerbul reamintea de posibila transmutație a metalului în conexiune cu lumea selenară, feminină a argintului.
Legendele despre Sfântul Eustace și Sfântul Hubert povesteau despre o cruce apărând în coarnele unui cerb vânat. Alți sfinți (Meinulf, Meinhold, Oswald, Prokon din Boemia) sunt portretizați cu cerbi ca atribute ale lor.
Niciun comentariu: