Chiparosul: Simbol și semnificație

 Chiparosul, asociat în timpurile moderne cu moartea și înmormântare, a fost în antichitatea clasică un simbol al lui Cronos (Saturn), Asclepius și, poate din cauza formei sale aducând cu o flacără, a lui Apollo, precum și al multor zeițe (Cybele, Persefona, Afrodita, Artemis, Eurynome, Hera și Atena).

Se spunea că fiicele regelui Eteocles din Orchomenus au fost transformate în chiparoși, la fel ca și tânărul numit Cyparissus (dintr-o altă legendă) care doborâse un cerb sacru.         

               

Există numeroase indicații că, chiar și înainte de perioada civilizației grecești, copacul a fost un simbol religios conectat cu culturile lumilor subpământene. Acesta este un motiv pentru plantarea de chiparoși lângă morminte.

Se credea, de asemeni,că astfel de arbori apărau față de magia neagră și, de aceea, erau aranjatu frecvent sub formă de garduri vii.

Ramuri de chiparos erau plasate dedesuptul semințelor pentru a le proteja de paraziți. Această plantă mereu verde, cu lemnul său deosebit de tare, a fost, totodată, un simbol al longevității.

Întrucât, în același timp, apare în descrieri ale paradisului, chiparosul poate fi amplasat lângă morminte creștine ca un simbol al speranței pentru o viață veșnică. Potrivit lui Hohberg, "Lemnul chiparosului trece fiecare test al timpului,/ Sfidează, se pare, legea conform căreia toate lucrurile mor. / Pregătește-te pentru viață ca pentru odihna eternă. / Nimic altceva decât grația lui Dumnezeu le poate sanctifica pe amândouă."

Cedrul: Simbol și semnificație