Diavolul: Simbol și semnificație

 Diavolul (Satana), marele adversar al dumnezeirii și "părintele minciunilor", este echivalentul din iad al lui Dumnezeu care guvernează din ceruri. Atributele diavolului par să provină de la cele ale lui Charu, demonul etrusc al lumii subpământene, cu un nas ca ciocul unui vultur, urechi ascuțite asemeni unui animal, dinți precum colți (aidoma celor ale demonului Tuchulcha), purtând un ciocan ca simbol al morții.

Caracteristicile sale fizice sunt cele ale unui țap: coarne, picioare și coadă, ceea ce-l fac să se asemene cu zeul grec Pan.

În unele contexte, este portretizat cu copite de cal (sau, pentru a se simboliza natura sa divizată, un picior cu copită, și unul uman).      

                                    

Aripile diavolului sunt formate ca cele ale unui liliac, pentru a se deosebi de cele ale îngerilor.

În picturi ale sabaturilor vrăjitoarelor, este înfățișat cu o a doua față pe fundul său, pe care servitorii lui trebuie să o sărute ("sărutul rușinii" ori "osculum infame").

Mărturii legendare din Biblie, Isaia 14, trasează existența diavolului (Lucifer, Phosphorus, "purtătorul luminii") înainte de revolta sa împotriva lui Dumnezeu și căderea lui în lumea subpământeană.

Nu a fost descris mereu ca un personaj negativ. În legende populare a apărut că un vânător în straie verzi sau roșii. Pe de altă parte, în sculptura medievală, ca "prinț al acestei lumi", a fost înfățișat cu un spate devorat de broaște, șerpi și viermi. 

Șerpii și dragonii au fost asociați cu diavolul și în alte contexte. Sfinții au fost portretizați adeseori în conflict cu el. Întrucât puterea și domnia Satanei se află pe tărâmul nedumnezeiesc, leul, de obicei, descris altfel pozitiv, este corelat cu diavolul, precum în Petru 5:8: "Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită". Vulpea, văzută ca destructivă, a fost și ea un simbol al diavolului.

Legenda doctorului Faust

Ca opus al Sfintei Treimi, "prințul iadului" a fost, de asemeni, portretizat cu trei fețe, de exemplu în ilustrarea "Divinei Comedii" a lui Dante. 

Creaturi gândite ca aparțînând Satanei includ o pasăre roșie, o roșcată veveriță, vasiliscul și cucul.

În a XV-a carte a Arcanei Majore din Tarot, Diavolul este reprezentat cu coarne și aripi de liliac, pe o platformă pe care două persoane au fost transformate în demoni. Această carte semnifică pedeapsa, vina, robia pentru imboldurile fizice păcătoase. 

Legenda preotului, dascălului său și a diavolului