Întunericul: Simbol și semnificație
Opusul complementar al luminii într-o dualitate fundamentală, întunericul este, în primul rând, un simbol al haosului primordial înainte ca acesta să fie alungat de lumină.
În acest context, întunericul este, în principal, un simbol al îndepărtării de Dumnezeu și de lumină, al lumii negre subpământene a vieții de apoi și al inamicilor luminii și iluminării.
Creștinii numesc diavolul "prințul întunericului", iar eclipsele de soare au fost interpretate nu numai în lumea iudeo-creștină (" şi va fi întuneric peste ţara Egiptului" în Exodul 10:21 și "De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara" în Matei 27:45), ci și în perioada incașă din Peru, ca semne amenințătoare, de rău augur.
În cartea Apocalipsei, întunericul indică faptul că sfârșitul lumii este iminent. În contrast cu această imagistică, întunericul poate exprima, totodată, fundamental, inefabilul ce nu poate fi perceput vizual și pe care misticii nu pot să-l distingă de orbitoarea lumină.
Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591) a vorbit despre "norul negru care iluminează noaptea" într-o imagine paradoxală, care încearcă să pună în cuvinte venirea laolaltă a opusurilor în esența fundamentală a ființei. Este extraordinar că acest nor este negru și, în același timp, iluminează. Asta sugerează că credința este pentru suflet, concomitent, un nor negru și amenințător și noaptea, de vreme ce în prezența credinței sufletul este orbit, furat de a sa lumina naturală. Credința iluminează cu întunecimea sa și aduce lumina către întunecimea sufletului.
Această tentativă de a se exprima experiențele noastre inefabile prin cuvinte aparent paradoxale se găsește, de asemeni, în contextul simbolismului luminii al masoneriei: "opoziția primară dintre lumină și întuneric umplu întreaga existența umană. Fraternitatea secretă crede că a rezolvat această opoziție și, astfel, a soluționat cea mai problematică dintre enigmele vieții: lumina și întunericul sunt unul și același. Viața este totodată moarte și întunericul este totodată lumină! Există un efort constant în simbolistica masoneriei de a se transpune această declarație de neînțeles rațional în imagini și a o face ceva ce poate fi experimentat; simbolurile se referă la lupta și uniunea luminii și întunericului, a vieții și morții" (E. Lennhoff și O. Posner, "Intemationales Freimaurer-Lexikon"). Astfel, fiecare aspirant trebuie să petreacă o perioadă de singurătate în reflecție în "Camera Întunecată", privind la simboluri ale tranzitoriului (craniu, clepsidră, Biblia), și să ia în considerare dorința sa de a deveni mason, înainte de a fi inițiat și a i se da "lumina".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu