Roua: Simbol și semnificație
Roua a fost considerată tradițional odinioară drept a cade din ceruri și a avea capacitatea de a reintineri și revitaliza: "Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți" (Isaia 26:19). În antichitatea clasică a fost văzută simbolic ca o urmă lăsată peste pământ de mesagerul divin, Isis sau Eos, zeița zorilor.
În Isaia 45:8 se zice: "Să picure cerurile de sus și să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri".
Atât roua, cât și ploaia au fost asociate cu binecuvântări venite din rai.
În tradiția simbolică a alchimiei, roua din ceruri (în limba latină, "ros coelestis") a fost un simbol al pietrei filosofale "în embrion": "Astfel, materia noastră este roua noastră, grasă, aeriană și grea, aflată, de asemeni pe suprafața pământului... O altă rouă, sosind dintr-o sursă celestă și indirect din plante și animale... Este celestă și terestră, fluidă și stabilă, albă și roșiatică, ușoară și grea, dulce și amară ("Hermetisches ABC", de Stein der Weisen, 1779).
Roua este concepută astfel ca un agregat apos tangibil cu cel al "materia prima", din care provin toate celelalte materii.
În "Cartea tăcută" ("Mutus tiber", 1677) a alchimiștilor, adunarea laolaltă a stropilor de rouă este portretizată alegoric.
În tradiția simbolică creștină, roua venind din ceruri simbolizează darul Sfântului Duh, care revitalizează sufletele "uscate".
Cerurile: Simbol și semnificație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu